Neobişnuitul, pe mapamond: aprilie 2012

joi, 26 aprilie 2012

Înaintea furtunii, la Botoşani

Micul Trianon din Floreşti

O adevãratã bijuterie arhitectonicã, replicã a Trianonului de la Versailles, Micul Trianon din Floresti a fost ridicat, se pare, sub semnul unui blestem. În anul 1907, Grigore Gh. Cantacuzino, unul dintre cei mai mari mosieri ai României, poreclit Nababul, a început constructia unui palat cum nu s-a mai vãzut pe la noi. La dorinta principesei Alice, fiica lui, palatul urma sã aibã 365 de dormitoare, câte unul pentru fiecare zi a anului, sapte sãli de bal, multe saloane si un parc dendrologic de 150 de hectare, cu arbusti de esenta rarã, apeducte, terenuri de vânãtoare, golf si echitatie. Din pãcate, dupa moartea Nababului, mostenitorii acestuia nu au mai avut bani sã finalizeze grandioasa lucrare, iar palatul nu a fost locuit niciodatã.

Devastat de rusii din Armata Rosie, de localnici, chiar de o satrã de tigani adusã în împrejurimi de guvernul Petru Groza si îndemnatã sã-si caute printre zidurile palatului materiale de constructie, apoi de o ciupercã ce atacã piatra, Micul Trianon a ajuns într-o stare avansatã de degradare. Important punct de atractie pe Drumul Voievozilor, Micul Trianon ar putea fi restaurat de cãtre administraþia judeteanã, printr-un progam de renovare din fonduri europene.

Sursa: http://www.descopera-romania.ro

miercuri, 11 aprilie 2012

Jocul cu viaţa din laborator

Foto: www.descopera.ro

Clonarea este un proces de duplicare (şi nu de reproducere), în urma căruia rezultă un material genetic identic, care nu este, însă, obţinut prin mijloace sexuale.În cadrul reproducerii sexuate, se petrece combinarea a două ADN - uri, unul provenit de la tată, celălalt de la mamă, în schimb, în cazul reproducerii asexuate – asemănător clonării - nu se perpetuează decât informaţia genetică a unui singur părinte.

Dolly, copia fidelă

Sfârşitul secolului XX (1996), avea să fie martorul primului caz de clonare al unui mamifer, acesta având loc la Institutul Roslin din Edinburgh, prin transplantarea nucleului unei celule care aparţinea unei oi din rasa Finn Dorsett în ovulul unei mame-gazdă din rasa de oi scoţiene cu faţă neagră. S-a stimulat apoi artificial diviziunea celulară, iar uterul oii a fost purtătorul viitoarei clone. Dolly a reprezentat copia fidelă a unei oi Finn Dorsett.

Mai multe eşecuri decât reuşite

O problemă gravă o reprezenta, în acei ani, rata foarte scăzută de reuşite: pentru Dolly au fost necesare 276 de încercări. Ian Wilmut, creatorul "oii Dolly", nu era de acord nici cu clonarea reproductivă. În acea vreme, cercetătorul avertiza că tehnica clonării dă greş foarte des la animale şi a creat o veritabilă "galerie a ororilor": malformaţii congenitale, deficienţe ale sistemului imunitar, îmbătrânire prematură etc. Cele mai multe animale clonate nu au supravieţuit mai mult de câteva zile şi prezentau o mulţime de anormalităţi. La numai câteva luni de la naşterea lui Dolly cercetătorul irlandez a anunţat că aceasta este bolnavă şi îmbătrâneşte prematur. Cu toate acestea, Dolly a mai trăit ani buni, ea murind pe 14 februarie 2003.

Afacerea cu animalele domestice

Odată cu trecerea anilor, clonarea a devenit o afacere. În luna august, “Le Figaro” anunţa că o companie sud-coreană, RNL Bio, i-a vândut unei californience cinci clone ale regretatului său pitbull. Cei cinci căţeluşi s-au născut pe 28 iulie de la două mame purtătoare, aceasta fiind ultima etapă a unei aventuri ce a început în 2006.
Când a aflat că pitbullul său suferă de cancer, Bernann McKinney, o scenaristă de la Holllywood, a prelevat celule din pielea câinelui înainte ca el să moară. Bernann McKinney s-a adresat întâi unei companii americane care deja vânduse clone ale unor pisici. Însă curând aceasta a dat faliment, deoarece nu reuşea să cloneze câini. Atunci, scenarista a apelat la profesorul corean Lee Byeong-Chun, directorul RNL Bio. Firma colaborează cu Universitatea Naţională din Seul (SNU), care a făcut senzaţie în august 2005 când a reuşit, pentru prima dată în istorie, să cloneze un câine, levrierul african botezat Snuppy.
În mai 2008 au fost implantaţi 78 de embrioni în cinci căţele, însă doar cinci au supravieţuit. Această performanţă are şi un preţ pe măsură: 150.000 de dolari, care apoi a fost redus la 50.000 de dolari, când McKinney a acceptat să promoveze la nivel mondial această experienţă. Ea a trebuit însă să-şi vândă casa pentru a-şi putea permite aceşti căţeluşi.

"Clonă în lesă”

Moda la clonarea animalelor de companie ia amploare. Tot în această vară, Rompres anunţa că în SUA s-a încheiat concursul pentru alegerea celor cinci câini ale căror copii genetice vor fi create în primul rând. Pe primul loc în acest concurs s-a plasat un câine lup poliţist, care a participat la operaţiunile de salvare de după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Concursul american pentru clonarea câinilor a fost anunţat încă în luna mai. Pentru a lua parte la concurs, era necesar să te înregistrezi pe site şi să achiţi taxa de 100 de dolari. Primul dintre cei cinci câini care vor fi clonaţi în Coreea de Sud de compania BioArts, condusă de Lou Hawthorne, va fi câinele lup Trakr. Câinele în vârstă de 15 ani locuieşte cu stăpânul său James Symington în Los Angeles. Trakr a fost cel care a descoperit un ultim supravieţuitor sub nouă metri de moloz, în ruinele de la WTC. În ultimul timp, labele din spate ale lui Trakr au început să-i joace feste, iar veterinarii consideră că aceasta este urmarea operaţiunilor de salvare de la Turnurile gemene, unde câinele a inhalat vapori toxici de azbest. Modele din ţesuturile lui Trakr au fost duse deja în Coreea de Sud, iar clona va fi gata la finele anului viitor.

Sprijin pentru maladiile incurabile

Clonarea ar putea fi soluţia pentru o serie de boli în prezent netratabile. Marea Britanie, de exemplu, a legalizat utilizarea embrionilor umani pentru cercetările care sunt îndreptate în direcţia vindecării unor maladii ca Parkinson şi Alzheimer. Plecând de la ADN-ul bolnavului, se poate obţine un embrion – clonă, care este utilizat drept cultură de celule stem. Unica soluţie pentru refacerea numărului de celule pierdute de către organismul bolnavului, "cărămizi" care nu se mai regenerează, pare a fi înlocuirea cu celulele stem. La fel de important e că, pornind de la celulele pacientului, prin clonare se va elimina pericolul respingerii materialului transplantat, acesta fiind în mod natural acceptat de către organism.

Misterioasa Eve

Istoria începe undeva prin 1997, când ia naştere Clonaid, companie care îşi găseşte suportul ideii de beneficiu al clonării umane, în mod paradoxal, în religie. Este vorba de secta religioasa Raëliana, conform căreia clonarea reprezintă primul pas spre imortalitate, spre viaţa veşnică. Clonaid oferea cuplurilor infertile, precum şi celor homosexuale şansa de a avea un copil identic genetic şi, în plus, de a fi cu un pas mai aproape de viaţa eternă.

Pe 27 decembrie 2002, preşedintele companiei şi episcop al sectei, doamna Brigitte Boiselier, într-o conferinţă de presă la Hollywood, face anunţul că s-a născut Eve, prima clona umană. Atunci s-a mai precizat faptul că mama a născut fetiţa-clonă prin operaţie cezariană, în afara SUA, şi că atât mama, cât şi fetiţa sunt în perfectă stare de sănătate. Reacţiile nu au întârziat să apară, îngrijorarea şi condamnarea manifestându-se chiar de la nivel prezidenţial.

A urmat primul proces contra Clonaid, întrucât această companie a făcut afirmaţii nedovedite. Cercetătorii în domeniu au fost sceptici în ceea ce priveşte faptul că într-adevăr Eve este o clonă umană, întrucât nu au fost prezentate dovezile clare, respectiv mostrele ADN care trebuiau să coincidă.