Miss Summer Fest Botoşani, 25 august 2012

Fotografii, Carmen Moraru

Roxana Neştian, 24 de ani, Miss Summer Fest Botoşani

Instantanee Summerfest Botoşani - 23 august 2012

Fotografii, Carmen Moraru

Vine toamna...

O seară în care românii au uitat de criza politică. Idolul lor a fost Lady Gaga!

Întrebare: cine se mai ocupă de maidanezii din Botoşani? Nu de alta, dar sunt din ce în ce mai mulţi pe străzi şi pot deveni periculoşi...

Centrul vechi Botoşani, fotografii Carmen Moraru

Asocierea cu Serviciul public local de Asistenţă socială e "No comment"....

Inocenţa copiilor, exploată în cerşetorie dintr-un alt unghi

Vă sunt, bănuiesc, arhicunoscute băbuţele cu flori de pe străzile din Botoşani. Îndeobşte de pe cele ce duc spre Piaţa Centrală, unde pot întâlni mai mulţi oameni milostivi... Recunosc că şi eu le-am tot bani, până am citit că şi pe ele le scoate cineva "pe traseu", chipurile năcăjite şi florile veştejite din mâini fiind o combinaţie infailibilă... Se vede că succesul lor a generat noi tehnici "de atac" la buzunarele botoşănenilor. De câteva zile, tot prin zona centrală a oraşului, te întâlneşti cu copii cu flori părăginite în mâini, care-ţi cer, spăşiţi, o danie... Cei doi din imagine sunt fraţi, din Unguroaia - Cristeşti şi erau azi dimineaţa pe Pietonalul bancar şi pe lângă teatru. Spun că nu primesc mare lucru, nu recunosc că i-ar fi trimis părinţii şi zâmbesc trist, de la adăpostul copilăriei deja pierdute.   

Sisal pentru pisici. "Titulari" Pisi şi Zbârlici, acasă la mama, la Gura Humorului

La mulţi ani Maria, Marian, Mariana s.a.m.d....

Dulce e somnul la aer curat, pe bancă, în parc...

Fotografii, Carmen Moraru

Când soarele se ascunde în nori, în oraşele care se respectă se aprinde lumina ziua în amiaza mare... Botoşani, 11 august 2012

Fotografii, Carmen Moraru

Aşezări urbane construite în păduri

                       Imagini: http://christiesnapp.blogspot.com;http://childofdanu.blogspot.com

Pamantul este tot mai ameninţat de poluarea generată de activităţile umane, context în care numeroşi specialişti sunt convinşi că trăim pe o planetă muribundă.

Una dintre cele mai eficiente soluţii menite să oprească degradarea Terrei este, conform revistamagazin.ro, cea avansată de o echipă de futurologi din Statele Unite şi Israel, care ne propun să revenim în copacii din care am coborât, pe vremuri. Aglomeraţia marilor oraşe, zgomotul, noxele şi temperaturile infernale specifice metropolelor vor fi istorie atunci când oamenii vor transforma aşezările urbane în imense păduri, cu case ecologice crescute din rădăcinile arborilor. Folosind tehnologiile avansate ale aeroponicii, prin care plantele sunt crescute în lipsa solului, ecologiştii sunt convinşi că primele prototipuri ale „casei verzi” vor fi locuibile în mai puţin de zece ani.

„Zgârie-norii" vegetali – casele viitorului

Reprezentanţii firmei Plantware, care a dezvoltat această tehnologie, susţin că au reuşit deja să creeze cu succes staţii de autobuz, bănci şi semafoare, folosind metoda lor unică. Fiecare locuinţă va fi construită din rădăcini autentice de copaci, care vor fi “determinate” să genereze crengi de forma şi lungimea dorite de beneficiar. În plus, arborii-casă vor fi echipaţi cu o serie întreagă de utilităţi ecologice, precum panouri solare şi turbine eoliene, menite să le asigure totală independenţă energetică. Casele, proiectate de cercetătorii de la Universitatea Tel Aviv şi de la Massachussets Institute of Technology vor converti, de asemeni, dejecţiile şi reziduurile menajere în nutrienţi extrem de utili pentru arborii din jur.

Înapoi la rădăcini

Promotorii caselor vegetale speră ca prin reconectarea civilizaţiei umane la rădăcinile sale organice, poluarea şi emisiile de monoxid de carbon vor deveni de domeniul trecutului. „Conceptul aflat la baza Plantware derivă din cercetările făcute de noi la Universitatea Tel Aviv, cercetări care au dat rezultate incredibile, cu rădăcini şi crengi de copaci care nu devin rigide atunci când cresc, ci sunt suple, fără să se rupă la îndoire”, spune managerul proiectului Plantware, Gordon Glaze. Împreună cu partenerii săi, Yael Stav şi Yaniv Naflaly, Glaze şi-a dedicat trei ani de zile dezvoltării şi perfecţionării ştiinţei aeroponice şi e convins că „arborii-casă” autentici vor creşte deja în următorul deceniu. „Putem dicta unui copac, la nivel celular, cum trebuie să crească, spre a respecta forma dorită. Asta înseamnă că vom putea produce rădăcini şi copaci de dimensiuni impresionante, ca nişte zgârie-nori vegetali. Materialul viu din care vor fi construite ne permite să îi modelăm cum vrem, exact aşa cum se construiesc astăzi edificii din beton, oţel şi sticlă. Pare ceva de domeniul Star Trek, dar tehnologia a făcut posibilă o astfel de realizare”, susţine Stav.

Integrare perfectă în ambient

Beneficiile acestor case-copaci vor fi de necontestat. De pildă, factura la căldură va fi mult mai ieftină, căci în sezonul rece frunzele arborilor vor cădea, permiţând astfel locatarilor să primească, în mod direct, mai multă lumină şi căldură de la soare. Similar, vara, oamenii care vor trăi în casele arboricole vor beneficia de răcoarea dată de frunzişul des. Mai mult decât atât, Glaze precizează că locuinţele din copaci se vor încadra perfect în natură. De pildă, britanicii vor locui în case din stejar şi sălcii, în vreme ce americanii din California se vor bucura de tot confortul oferit de un sequoia.

Palatul din copaci

Un grup de şcolari a fost "angajat" de administraţia unui castel din regiunea Northumberland, Marea Britanie, pentru a testa o casă din lemn construită în copaci. Construcţia se află în custodia ducesei de Northumberland, ea fiind cea care a decis să angajeze echipa de "experţi". Construcţia clădirii care se află chiar în parcul castelului Alnwick a costat aproape 7 milioane de dolari. Castelul a fost folosit ca loc de filmare pentru peliculele cu Harry Potter.
Miniparcul suspendat, înalt de 20 de metri, este construit sub forma unui castel, completat cu turele, poduri şi căi accesibile celor care se deplasează în scaune cu rotile. În castel există un magazin de suveniruri, toalete, o cameră de primire şi o cafenea. Construcţia poate găzdui 300 de persoane, primind anual peste 500.000 de vizitatori.

Alternativa românească

În apropierea comunei Martanuş, doi fraţi au construit cîteva căsuţe pe copaci. La aproximativ doi kilometri de comună există un lac, pe malul căruia, la circa trei metri înălţime, sunt construite respectivele case pe nişte piloni de lemn. Totodată, cei doi fraţi au construit şi o casă cu şase camere, fiecare dotată cu o cadă de baie. Aici, turiştii pot beneficia de apă de izvor încălzită într-un cazan imens. Căsuţele construite în copaci sunt dotate cu câte două paturi, un şemineu şi umeraşe. Anual, prin comună trec peste 300 de turişti din toate judeţele ţării, dar şi localnicii din satele apropiate, ce folosesc izvorul din pădure. 

Cele mai stupide procese din lume

Pe lângă procesele cu motivaţii logice, judecătorii se confruntă şi cu speţe ce par desprinse din romanele lui Kafka. Zilnic, în România, apar cel puţin 1000 de noi procese legate de cauze dintre cele mai diverse. Înmulţită această cifră cu numărul statelor de pe glob rezultă o imagine aproximativă a ce se întâmplă în sălile de judecată din lume. În plus, aşa se înţelege de ce “caietul grefierului” este o sursă continuă de amuzament, cele mai trăsnite motive pentru care se începe un proces fiind relatate, periodic de mass - media.

* În 2006, Allen Heckard din Portland, Oregon l-a dat în judecată pe Michael Jordan pentru că seamănă cu el. Allen îi cerea lui Jordan despăgubiri de 800 de milioane de dolari pentru că, susţinea el, avea mereu de suferit de pe urma asemănării cu jucătorul de baschet. Heckard a luat decizia de a merge în instanţă pentru că nu mai suporta să audă în continuu vorbe de genul: “Vai, cât semeni cu Michael Jordan”, lucru pe care îl auzea de fiecare dată când ieşea din casă şi care îi crea instabilitate emoţională;

* Richard Overton a intentat în 1991 proces firmei Anheiser-Busch pentru reclamă falsă la Budweiser. Overton a declarat că respectivele reclame i-au produs instabilitate emoţională, traume psihice şi pierderi materiale. Bărbatul îşi susţinea cauza spunând că atunci când bea respectiva bere nici nu apar peisaje tropicale în jur şi nici femeile nu sunt mai atrase de el. Cazul a fost respins de judecători;

* În 2006, Curtis Gokey a dat în judecată oraşul Lodi pentru că una dintre maşinile de gunoi îi lovise maşina personală parcată regulamentar. Problema - Gokey însuşi conducea maşina de strâns gunoiul. Statul a refuzat cauza, dar Gokey nu s-a lăsat păgubaş şi a pus-o pe soţia lui să intenteze proces. Ea a obţinut daune de 4.800 de dolari;

* În 1999, Teunis Tenbrook a fost dat afară de la Universitatea olandeză Erasmus pe motiv că îi miroseau picioarele. Atât profesorii cât şi studenţii pretindeau că nu se pot face cursuri în preajma lui. Teunis a acţionat în judecată universitatea, iar 10 ani mai târziu instanţa a hotărât că acesta are toate drepturile legale să se întoarcă la facultate şi le-a sugerat profesorilor şi colegilor lui să-şi ţină respiraţia;

* În 1964 Gloria Sykes a fost rănită într-un accident de tramvai în San Francisco. Ea s-a ales cu un ochi vânăt şi câteva zgârieturi. Până aici nimic neobişnuit. Ceea ce s-a întâmplat apoi iese din tipare. Sykes a dat în judecată statul pentru că în urma accidentului devenise nimfomană şi a făcut sex cu 100 de bărbaţi în doar două săptămâni. Ea a cerut despăgubiri de jumătate de milion de dolari, dar a primit doar 50.000;

* În 2005, prizonierul român Pavel M. l-a dat în judecată pe Dumnezeu pentru neglijenţă. Românul, care avea de ispăşit o pedeapsă de 20 de ani pentru crimă, îl acuza pe Dumnezeu că nu a avut grijă de el aşa cum i se promisese la botez, iar el a ajuns în braţele Răului care l-a împins să comită crima pentru care era închis. Curtea a respins cererea, susţinând că Dumnezeu nu poate fi constrâns de legile obişnuite;

*Un magistrat a dat în judecată spălătoria de cartier care i-a rătăcit pantalonii, cerând daune în valoare de 65 de milioane de dolari, pe motiv că pierderea i-ar fi provocat "suferinţă mintală, disconfort şi dezechilibru interior";

* În 2004, Timothy Dumouchel, din Fond du Lac, Wisconsin, a dat în judecată un post de televiziune, acuzându-l de faptul că soţia sa s-a îngrăşat, iar copiii lui au devenit nişte “leneşi dependenţi de televizor”. Dumouchel a declarat: “Cred că motivul pentru care beau şi fumez zilnic şi pentru care soţia mea este supraponderală este faptul că ne-am uitat la televizor în fiecare zi timp de patru ani”;

* Frank D’Alessandro din New York a cerut cinci milioane de dolari pentru trauma suferită când vasul de toaletă pe care îl utiliza a explodat;

* Un bărbat din Sri Lanka care a căscat în timpul procesului a fost condamnat la un an închisoare;

* Pensionarul playboy Rolf Eden (în vârstă de 77 de ani) a încercat să dea în judecată o tânără în vârstă de 19 ani pentru că aceasta ar fi refuzat să aibă relaţii sexuale cu el. Motivul reclamaţiei în instanţă - discriminarea pe criterii de vârstă;

* Un bărbat a cerut în instanţă ca soţia sa adulteră să-i returneze rinichiul pe care i-l donase cu opt ani înainte de divorţ sau să-i plătească pentru organ suma de 1,5 milioane de dolari.

*Cel mai litigios personaj în viaţă este Jonathan Lee Riches, care a intentat nu mai puţin de 4.000 de procese. Printre cei chemaţi de el în instanţă se numără: George W. Bush, piraţii din Somalia, NASCAR, Platon, Nostradamus şi Turnul Eiffel. Cel mai cunoscut proces al lui rămâne cel intentat celor de la Guinness Book, care îl declaraseră recordman la intentat procese. El susţinea că Guinness Book nu avea dreptul de a face publice capodoperele lui juridice.

Paradox judiciar în Canada

În 1874, Francis Evans Cornish, magistrat din Winnipeg - Canada, a trebuit să se judece singur sub acuzaţia că s-a îmbătat în public. Frank s-a condamnat scrupulos la o amendă de cinci dolari, pe care a anulat-o pentru comportament ireproşabil. Nu e singurul protagonist al unei situaţii ciudate, numeroşi semeni dând dovadă de maxim de inventivitate atunci când vine vorba de procese.

Avere făcută pe spinarea statului

În 2004, un avocat din Germania, Dr. Juergen Graefe, a reprezentat o pensionară din St. Augustin (în apropiere de Bonn), care primise o somaţie prin care i se cerea să plătească impozite în valoare de 287 milioane de euro, deşi venitul femeii era de doar 17.000 de euro. Avocatul a soluţionat cazul cu o simplă scrisoare adresată autorităţilor. Cum legea germană îi dă dreptul la un onorariu proporţional cu cuantumul reducerii obţinute, Graefe a cerut 440.234 de euro - onorariu care a fost suportat de către stat.