Ploaie torenţială la Botoşani, 29 mai 2012

Fotografii, Carmen Moraru

Oraşul văzut de sus (3)

Fotografii Carmen Moraru

Sute de oameni la înmormântarea unui ţigan la Botoşani

Clădiri care "unesc" cerul cu pământul

Sursă foto: www.besttraveldestinationsinasia.com;www.skyscrapercity.com;www.ciel-voyages.ro;

www.roportal.ro;www.ro.wikipedia.org;www.ozi.ro;

http://haihuimereu.blogspot.com;http://ionescusilviu.blogspot.com;www.e-architect.co.uk;

www.keyszers.deviantart.com

Ziua parcurilor, celebrată prin "imagini verzi"

Cladirea Primariei din Fukuoka, Japonia

Conservatorul de Muzica, Sydney, Australia

Gradinile suspendate Marqueyssac

Namba Parks

Noua case, Dietikon, Elvetia

Scoala de arte si design Singapore

The Solaire, New York , SUA

Sursa foto: http://inhabitat.com;www.dreamdestinations.ro;http://gandeste-verde.blogspot.com

Întunecarea globală (Global dimming)

Prof.dr.fiz Constantin Marin Antohi, drd. Ing. Marius Telisca

Sursa: www.congresulcdi.ro

După Încălzirea Globală, subiectul cel mai mediatizat în anul 2007, iată că un nou

fenomen ce are loc în atmosfera terestră a atras atenţia specialiştilor. Este vorba despre

Întunecarea Globală (Global Dimming). Fenomenul constă în scăderea capacităţii razelor

solare (infraroşii, vizibile, ultraviolete) de a atinge suprafaţa pământului, având ca efect o răcire a suprafeţei pământului, mascând efectele încălzirii globale asupra climei în general.

Fenomenul de „Întunecare Globală” a fost descoperit de către biologul englez Gerry

Stanhill când, după 20 de ani a repetat măsurătorile asupra intensităţii luminii solare în

vederea proiectării în Israel a unui sistem de irigaţii. Comparând rezultatele asupra intensităţii luminii solare măsurate în anul 1960 si în anul 1980 a constatat că intensitatea luminii solare a scăzut în Israel cu 20%. Continuând cercetările şi în alte zone ale lumii a descoperit o scădere a intensităţii luminii cu 10% în Statele Unite, cu aproape 30% în câteva zone din Rusia şi cu aproximativ 10% în insulele britanice, cu 15% pe continentul african şi sub 10% în Europa de Nord şi Australia, anunţându-şi descoperirea sub numele de „Întunecare Globală”, pe care a publicat-o în „Agricultural and Forest Meteorology” în 2001.

Recent, cercetările biologului englez au fost confirmate de nenumăraţi oameni de

ştiinţă, cauza apariţiei acestui fenomen fiind prezenţa în concentraţii din ce în ce mai mare a aerosolilor în atmosferă ca urmare a activităţii umane sau a unor cauze naturale, aerosoli care devin centre de condensare a vaporilor de apă, obţinându-se picături foarte fine care, prin forţe de adeziune se unesc cu aerosoli ce au dimensiuni de la 100 la 0,01μ, producând difuzia, difracţia, reflexia, refracţia şi absorbţia luminii solare, micşorându-i intensitatea la suprafaţa solului.

Aerosolii, consideraţi impurităţi ale aerului atmosferic, pot fi în formă de particule (solide, lichide) sau sub formă de molecule (gaze sau vapori) fiind mai puţin sau mai grele decât aerul, natura lor fiind în funcţie de zona considerată (industrială, urbană, rurală, vulcanică etc.).

Particulele de dimensiuni mici ce rămân suspendate în aerul atmosferic au proprietăţi

legate de marea lor suprafaţă raportată la volum şi anume: încărcare electrică, adsorbţie,

aglomerare, evaporare, difuzie, proprietăţi calorice, absorbţie a radiaţiei infraroşii, vizibile şi ultraviolete din spectrul luminii solare tec.

Aceste proprietăţi care depind atât de dimensiunea şi natura lor cât şi de condiţiile

aerului atmosferic, dau posibilitatea de a se aglomera şi depune pe sol exercitând acţiuni

asupra diminuării intensităţii luminii solare, asupra mediului în general şi asupra organismelor cu care vin în contact. Forma particulelor este neregulată, niciodată sferică (adesea sunt chiar poroase) iar compoziţia lor în aer foarte eterogenă.

Sub acţiunea vântului natural aceste aglomerări ce apar îndeosebi deasupra marilor

oraşe cu circulaţie auto intensă, în special particule fine de hidrocarburi nearse, sunt deplasate la distanţe mari, de aceea fenomenul „întunecare globală” este regional, dar la nivel global s-a înregistrat un declin al intensităţii luminii solare cu circa 1-2%.

Conform unei prime concluzii, „Întunecarea Globală” se datorează

creşterii concentraţiei de aerosoli în atmosfera liberă datorită următoarelor cauze:

- incendiile de pădure (Portugalia 2005, America 2007, Grecia 2007);

- transporturile auto, maritime fluviale, aeriene, feroviare, rachete militare, lansare sateliţi,

navete spaţiale etc. prin eliminarea în atmosferă de hidrocarburi nearse şi particule de carbon, în special la motoarele Diesel;

- explozii în timp de război, explozii miniere;

- focurile de artificii care marchează diferite aniversări, sărbători, producînd cantităţi importante de aerosoli solizi ca particulele de sulf, cărbune negru, celuloză etc.

- arderea combustibililor fosili şi anume lemn, cărbune, petrol şi gaze naturale. Prezenţa

carbonului negru are un efect puternic de încălzire la altitudini de peste 2,5 km datorită

absorbţiei în infraroşu.

După cum s-a arătat, în urma acestor cauze creşte concentraţia de carbon negru din

atmosfera liberă, aerosol ce se cuplează prin forţe de adeziune cu picăturile de apă care se

condensează în jurul particulei de funingine, altfel spus apar nori formaţi din picături fine de apă şi funingine a căror proprietate principală este aceea de a reflecta, difuza şi absorbi lumina conform cu legile fizice şi opticii geometrice. Într-un asemenea nor format, numărul de picături de apă este mult mai mare şi având dimensiuni mai mici, lumina solară este în parte absorbită, în parte reflectată de mai multe ori decât într-un nor obişnuit format numai din picături de apă a căror dimensiuni cresc pe măsură ce se deplasează haotic în masa norului sub acţiunea curenţilor de aer. Când forţele ascensionale ce menţin picăturile în nor dispar datorită creşterii masei, acestea cad spre pământ sub forma de precipitaţii.

............................

Apusurile de soare cu tentă roşiatică văzute în tablourile pictate între anii 1500 şi 1900

pot fi puse pe seama evenimentelor vulcanice ce au avut loc în timpul realizării tabloului.

Această constatare se datorează colectivului de cercetători avându-l în frunte pe profesorul Christos Zerefos, care a condus un proiect (2006) ce a analizat întunecarea globală cauzată de vulcani a cărei efecte pot fi foarte grave. Acelaşi colectiv a folosit raporturile de roşu / verde pentru a estima cantitatea de praf aeropurtat emisă de fiecare vulcan. Rezultatele acestor cercetări sunt foarte asemănătoare cu rezultatele extrase din observaţiile istorice, măsurătorile

timpurii şi materialul găsit în centrul blocurilor glaciare.

Radiaţia provenită de la Soare (radiaţia directă) la primul contact cu formaţiunile

noroase care conţin aerosoli este în primul rând reflectată, apoi este refractată în stratul de

nori, intensitatea ei fiind diminuată după cum am văzut datorită reflexiilor multiple de către picăturile fine ale norilor sau a absorbţiei selective. Reflexia creşte atunci când în stratosferă apar liniile de condensare (cristale de gheaţă) datorate fragmentelor minuscule de carbon ce apar după arderea combustibilului în motoarele avioanelor de pasageri, militare sau a rachetelor. Această reflexie a radiaţiei solare datorită traficului aerian a fost confirmată în momentul opririi complete a acestuia timp de 3 zile după atentatele de la 11 septembrie. În unele zone din SUA s-au observat variaţii de temperatură de până la 1°C. Concluzia este evidentă: traficul aerian conduce la scăderea temperaturilor din timpul zilei, ceea ce la nivel punctual poate părea infim dar la nivel climatic înseamnă foarte mult.

Specialiştii consideră că monitorizarea evaporării apei dintr-un vas dă indicaţii asupra

„Întunecării Globale” într-o anumită regiune sau mai reprezintă o măsură a intensităţii luminii solare la nivelul solului, fenomen observat şi în China.

.........................................

Influenţa factorilor meteorologici

- evaporarea difuză este direct proporţională cu deficitul de umiditate al atmosferei din

imediata apropiere a suprafeţei de evaporare.

- viteza de evaporare variază direct proporţional cu temperatura aerului

- radiaţia solară asigură energia necesară procesului de evaporare

- evaporarea variază la fel ca radiaţia solară în raport cu latitudinea, anotimpul, perioada

din timpul zilei şi cu nebulozitatea

- curenţii de aer orizontali (vântul) şi verticali, influenţează favorabil evaporarea prin faptul că deplasează masele de aer umed aflate deasupra suprafeţei de evaporare

înlocuindu-l cu aer sărac în vapori.

- evaporarea apei variază invers proporţional cu presiunea atmosferică

Trebuie remarcat faptul că presiunea atmosferică are o influenţă scăzută asupra evaporării

şi drept urmare în unele formule pentru evaluarea acesteia intră sus forma logaritmică.

Influenţa naturii suprafeţei de evaporare

În stabilirea evaporării de la nivelul diverselor suprafeţe naturale trebuie să se ţină seama

de starea fizică a acestora, deoarece influenţează mărimea şi viteza de evaporare.

Evaporarea la suprafaţa apei depinde de adâncime şi de întinderea luciului de apă.

Evaporarea la suprafaţa solului fără vegetaţie depinde de umiditatea solului şi indirect de

condiţiile de alimentare cu apă ale suprafeţei de evaporare din precipitaţii atmosferice şi din apa subterană prin ascensiune capilară.

Evaporarea de la suprafaţa zăpezii şi gheţii are loc dacă temperatura punctului de rouă

(temperatura aerului la care umiditatea absolută devine umiditate de saturaţie) este inferioară temperaturii suprafeţei zăpezii respectiv gheţii, adică dacă tensiunea vaporilor de apă din atmosferă este mai redusă decât cea corespunzătoare suprafeţei zăpezii respectiv gheţii.

Evaporarea apei din sol şi transpiraţia pantelor luate împreună formează evapo-transpiraţia (E.T.).

Pentru ca rezultatele măsurătorilor să fie reale trebuie eliminate erorile datorate lipsei de

precizie a aparatelor de măsură. Aceste fenomen al diminuării intensităţii radiaţiei solare la nivelul solului după unii specialişti a ţinut ascunse efectele „Încălzirii Globale”. Atâta timp cât vor exista aerosoli în atmosfera liberă fenomenul „Încălzirii globale” nu se va face simţit la adevărata putere.

„Încălzirea Globală” se manifestă în celelalte regiuni unde s-au luat măsuri pentru reducerea poluării prin creşterea rapidă a temperaturii având efecte devastatoare şi anume:

- caniculă în Franţa (2003), România (2007);

- arderea pădurilor în Portugalia (2005), Grecia (2007), SUA (2007);

- apariţia unor fenomene meteorologice periculoase,

- inundaţii în România (2005, 2006, 2007), Germania (2002), Anglia (2007), Africa Sud-

Sahariană (2007), secetă prelungită în Europa;

- cicloni puternici devastatori în America de Nord (Katrina – 2005) şi Centrală (Dean –

2007);

- topirea banchizelor de gheaţă în Groenlanda (2007).

Diferenţele de temperatură dintre diferite regiuni ale Globului datorate acţiunii

concomitente ale celor două fenomene (Întunecare şi Încălzire Globală) modifică distribuţia barică la scară mare ducând în final la furtuni devastatoare (tornade, trombe marine) la schimbarea zonelor de acţiune a unor musoni cum a fost musonul în Africa sud-sahariană între anii 1970 – 1980 (ce a cauzat datorită secetei prelungite moartea a cel puţin 1 milion de oameni, creând în schimb inundaţii catastrofale în China).

Datorită existenţei unei schimbări a multitudinilor de parametri atmosferici şi a

necunoscutelor consecinţe asupra climei Globului orice ipoteză emisă poate fi considerată un eşec, dar ştim cu certitudine că eradicarea imediată a poluării rămâne singura soluţie. Putem anticipa totuşi unele ipoteze asupra consecinţelor „întunecării globale” la nivelul actual al cunoaşterii. Aceste consecinţe ar putea fi:

- micşorarea intensităţii luminoase la nivelul solului;

- efect de răcire a solului şi a aerului datorate micşorării procentului de 51% a radiaţiei

infraroşii (de exemplu iarna la începutul anului 2008 în Europa de Sud-Est – (România,

Bulgaria, Grecia, Turcia, Iran);

- micşorarea luminozităţii zilei datorate reducerii procentului de 41% din radiaţia vizibilă;

- micşorarea producţiei agricole, datorită reducerii procesului de fotosinteză la plantele

agricole;

- reducerea procentului de 8% din radiaţia ultravioletă, având ce efect creşterea

rahitismului (fixarea calciului – vitamina D), reducerea efectului germicid datorat razelor

UV;

- creşterea consumului de energie electrică pentru iluminarea spaţiilor închise mai ales în

timpul iernii datorat reducerii luminozităţii zilei;

- micşorarea intensităţii luminii produse de descărcările electrice atmosferice (fulgerul de

pământ, fulgerul de nor) datorat absorbţiei luminii de către aerosoli;

- intensificarea fenomenelor meteorologice periculoase datorat modificărilor câmpurilor

barice;

- dezvoltarea formaţiunilor noroase pe verticală (15 – 17 km) şi generarea de precipitaţii

de mari intensităţi;

- apariţia frecventă în sezonul rece a ceţii mai mult sau mai putin dense cu mare

extindere în zone urbane, industriale şi în zonele riverane (apropiere de lacuri, râuri,

fluvii, litoral), formarea de chiciură pe liniile de înaltă tensiune;

- inundaţii în special pe cursurile râurilor cu debite mici;

- eroziune solului şi producerea de alunecări de teren;

- modificarea ciclului apei în natură prin reducerea vitezelor de evaporare a apei de la

suprafaţa solului, apelor de suprafaţă şi a gheţii;

- modificarea centurilor de ploi tropicale provocând inundaţii în unele regiuni şi secete în

alte regiuni;

- modificarea traseului musonului asiatic, traseul musonului din Africa sud-sahariană a

fost deja modificat încă din 1970-1980;

- micşorarea pierderilor de energie termică a Pământului pe timpul nopţii datorate

reflexiilor cauzate de straturile de nori cu aerosoli (efect de seră);

- prin reflexia razelor de soare de către stratul de zăpadă şi gheaţă se produce o răcire

mai accentuată a Pământului (vezi iarna de la începutul anului 2008 în Europa de Est);

- înmulţirea cazurilor de îmbolnăviri asociate poluării aerului cum ar fi cancerul pulmonar sau alte afecţiuni pulmonare;

- creşterea frecvenţei apariţiei ploilor acide cu impact major asupra florei şi solului;

- creşterea temperaturii în stratele superioare ale atmosferei datorită absorbţiei radiaţiei

infraroşii din spectrul solar, ceea ce poate conduce la distrugerea stratului de ozon şi

creşterea radiaţiei UV-B la nivelul solului cauzând cancer de piele, conjunctivite,

cataracte şi alte riscuri asociate. Aceste cazuri au apărut deja în Australia.

În încheierea rămâne întrebarea: Încălzire Globală sau Întunecare Globală ? După cum

demonstrează cercetările deja efectuate, ele pot exista în acelaşi timp. Poate viitorul imediat ne va sugera o soluţie la scară planetară, dar după autorii acestei lucrări, eradicarea poluării este singura soluţie.

Prima urgenţă ar fi:

- reducerea parcului auto ce folosesc drept carburanţi, benzina şi motorina, dezvoltânduse

în schimb noi tehnologii pentru construcţia mijloacelor auto hibride şi electrice;

- utilizarea în marile oraşe a transportului electric (tramvaie, troleibuze);

- evitarea războaielor, interzicerea utilizării artificiilor şi înlocuirea lor cu LASERE.

Alte tehnologii şi soluţii pentru reducerea prezenţei aerosolilor rezultaţi din activităţi

antropice, în special al carbonului negru.

www.congresulcdi.ro

Foto: http://think.hotnews.ro

Un meteorit, vinovat de catastrofa Tunguska

Pe 30 iunie 1908, la ora 7:17, o explozie gigantică, de o forţă similară celor create de bombele cu hidrogen, a avut loc în pădurile din Siberia. Acum, la mai bine de un secol distanţă de la acest eveniment misterios, oamenii de ştiinţă au descoperit primele dovezi care explică sursa acestei deflagraţii misterioase.

Explozia Tunguska a avut loc lângă râul Podkamennaya Tunguska, în Siberia, fiind atât de puternică încât s-a văzut chiar şi în Marea Britanie.

«Evenimentul Tunguska» este legat, cel mai probabil, de impactul unui corp cosmic cu Terra, acesta explodând la 5-10 kilometri deasupra solului şi eliberând în atmosferă 10-15 megatone de energie”, au explicat cercetătorii.

Până acum nu s-a reuşit descoperirea vreunui fragment din corpul cosmic ce a lovit Pământul, oamenii de ştiinţă dezbătând încă dacă acesta era un asteroid sau o cometă.

Acum, cercetătorii de la Universitatea din Bologna afirmă că au descoperit fragmente de meteorit în lacul Cheko, aflat la 8 km nord-vest de locul în care se presupune că a avut loc explozia.

„Datele magnetice şi scanările seismice indică o anomalie în dreptul centrului lacului, la 10 metri sub fundul lacului; această anomalie este compatibilă cu prezenţa unui obiect din piatră, susţinând ipoteza care sugerează că lacul Cheko a fost creat în urma impactului”, scriu cercetătorii în lucrarea publicată în jurnalul Geochemistry, Geophysics, Geosystems.

În zilele următoare exploziei, Marea Britanie a continuat să fie luminată în timpul nopţii. Într-o scrisoare către un ziar datând din 1908, un cititor scria că „m-am trezit din somn la 1:15 dimineaţa, iar lumina de afară era atât de puternică încât am putut să citesc o carte fără probleme”. Alte relatări de la acea dată afirmă că britanicii au organizat meciuri de cricket şi de golf la miezul nopţii. Cercetătorii cred că misterioasa lumină de la miezul nopţii a fost provocată de praful ridicat în aer de explozie, praf ce reflecta lumina soarelui.

Sursa: Daily Mail, www.descopera.ro