Povestea unor statui celebre

* Fascinaţia dăltuirii în piatră a unor indrumatori spirituali sau a unor simboluri nationale a dat naştere unor statui monumentale, adevărate atracţii turistice *

Statuia Libertatii poate lua, fără îndoială, premiul de popularitate... Simbol al Americii, dar si emblema universala a libertatii si democratiei, domină, de pe Insula Libertatii, orasul New York. Pe numele ei complet “Statue of Liberty Enlightening the World” (“Statuia Libertatii Luminand Lumea”), statuia alintata de catre americani “Lady Liberty” era, pe vremuri, primul contact vizual al imigrantilor veniti în Lumea Noua.

Construita in Franta, titrează consiliervacante.ro, statuia a fost daruita americanilor in semn de prietenie si recunostinta pentru sprijinul dovedit in timpul Revolutiei Americane. Scheletul metalic al statuii a fost creat de Gustave Eiffel, creatorul turnului din Paris ce-i poarta numele.

Sculptorul francez Frederic Auguste Bartholdi a fost desemnat sa realizeze statuia in 1876, pentru a comemora centenarul Declaratiei de Independenta a Statelor Unite. In timp ce americanii au realizat piedestalul, care se sprijina pe o stea cu 11 colturi, francezii au adus statuia cu vaporul, pe bucati si au asamblat-o pe taram american. Pentru realizarea statuii, au fost stranse fonduri atat in Franta, cat si in America.

Statuia a fost finalizata in iulie 1884 si a ajuns la destinatie un an mai tarziu. Demontata in 350 de piese ambalate cu grija, “Lady Liberty”  a sosit in portul New York in iunie 1885, la bordul fregatei franceze Isere si, timp de cateva luni, echipele de muncitori au lucrat la asamblarea si montarea ei. Dupa o munca asidua, pe 28 octombrie 1886 avea loc inaugurarea oficiala a monumentului, la 10 ani dupa centenarul pentru care fusese destinata initial. Pana in 1901, Statuia Libertatii a servit ca far, iar in 1984 a intrat oficial in Patrimoniul UNESCO.
Avand scheletul din beton armat, exteriorul statuii a fost confectionat in totalitate din cupru, mai putin torta, care este imbracata in foita de aur. Statuia propriu-zisa are 46 de metri inaltime, insa, impreuna cu piedestalul, ajunge la 93 de metri. Ea reprezinta o femeie imbracata in roba greceasca, incaltata in sandale si purtand o coroana cu 7 spite, reprezentand cele 7 continente. In mana stanga are o placa pe care este inscriptionata data semnarii de catre Statele Unite a Declaratiei de Independenta - 4 Iulie 1776, iar in mana dreapta tine o torta.

Statuia a fost inchisa temporar dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, din ratiuni de securitate si redeschisă în totalitate (inclusiv zona coroanei), anul trecut.

Pe lista noilor minuni ale lumii

Impunatoarea statuie a lui Isus Mantuitorul ("Cristo Redentor") de pe Muntele Corcovado, din Parcul National Tijuca, domina orasul Rio de Janeiro si este emblematica pentru orasul supranumit “Cidade Maravilhosa”  si pentru intreaga Brazilie. Amplasata la o inaltime de 700 de metri deasupra orasului, statuia este inconjurata de un imens parc si este vizibila din toate cartierele orasului, fiind iluminata si pe timpul noptii.

Ea a fost recent inclusa pe lista celor 7 noi minuni ale lumii, fiind considerata cea mai mare statuie art deco din lume. Construita din beton armat si steatite, are o inaltime de 39 metri (doar piedestalul avand 8 metri) si cantareste peste 1000 de tone. Desi o alta statuie a lui Isus, Cristo de la Concordia, din Bolivia o depaseste usor in inaltime (40.4 m), statuia din Rio este mult mai cunoscuta.

Ideea amplasarii unui moment pe muntele Corcovado, la circa 700 metri inaltime, dateaza din anul 1850, cand un preot catolic i-a cerut printesei Isabel sa finanteze constructia unui monument emblematic pentru catolicism. Dupa 1889, cand Brazilia a devenit republica, ideea a fost abandonata, fiind reluata abia in 1921, de catre grupul numit Cercul Catolic din Rio. Statuia a fost realizata de sculptorul francez Paul Landowski, dupa o schita a inginerului Heitor da Silva Costa. Constructia monumentului a inceput in 1922 si a durat nu mai putin de 9 ani, inaugurarea oficiala avand loc  in 1931. Banii necesari constructiei – aproximativ 250.000 USD - au fost stransi din donatiile credinciosilor catolici. Bratele deschise ale statuii simbolizeaza deschiderea religiei crestine si dragostea lui Isus pentru toti muritorii.
Initial, la statuie nu se putea ajunge decat fie cu trenul (plecarile fiind din 20 in 20 de minute), fie urcand cele 220 de trepte sapate in stanca, insa in anul 2002 au mai fost montate trei lifturi si patru scari rulante, ce fac accesul mai usor.

O statuie de Cartea Recordurilor

Aflat la 50 de kilometri de capitala japoneza Tokyo, Ushiku este locul in care se gaseste cea mai inalta statuie din lume, record omologat in Guinness Book: Ushiku Daibutsu Amida Buddha. (Daibutsu insemnand, in japoneza “Marele Buddha”).

Construita din beton armat si acoperita cu un strat de 6 milimetri de bronz, statuia se inalta pana la 120 de metri. Statuia propriu-zisa masoara 100 de metri, in timp ce floarea de lotus si platforma pe care este construita ating fiecare cate 10 metri. Totul aici este de dimensiuni fabuloase: spre exemplu, fiecare deget al statuii masoara cate 7 metri, urechea are 10 metri, iar gura statuii – 4,5 metri. Cifrele au simbolistica lor: cei 120 de metri reprezinta cele 12 boabe de lumina care ies din corpul lui Buddha, pentru a inconjura si incalzi lumea. De asemenea, pozitia mainilor lui Buddha arata acceptarea lui pentru orice om care doreste implinire.

Statuia a fost finalizata abia in 1995. Turistii pot sa urce pana la o inaltime de 85 de metri, cu un lift care ii duce pe o platforma special construita , astfel incat sa se poata vedea intreaga priveliste. In interiorul statuii exista 4 niveluri. Se intra intr-un hol intunecos, in care vizitatorii sunt intampinati intr-o nota de mister, pe muzica New Age. De aici, se urca cu liftul la nivelul urmator, la 10 metri deasupra solului, intr-un spatiu numit  “Lumea Recunostintei”. La nivelul 3, aflat la 30 de metri, puteti admira 3000 de statui de aur infatisandu-l pe Buddha, in timp ce la ultimul nivel, la 85 de metri, deasupra solului, prin geamurile care strapung pieptul statuii se poate admira superba panorama asupra gradinilor inconjuratoare si a micii gradini zoologice.
“Mama Rusie”
In semn de recunostinta, la Volgograd, pe Mamayev Kurgan (cel mai inalt punct al orasului) s-a ridicat complexul memorial dedicat victimelor celui de-al doilea razboi mondial. Ansamblul, adevarat muzeu in aer liber, este dominat de statuia denumita Patria Mama (sau Mama Rusie), care masoara 85 de metri, statuie ce a detinut multa vreme titlul de cea mai inalta statuie din lume. Doar sabia, pregatita de atac, masoara 32 de metri. Statuia fost inaugurata in anul 1967, in semn de doliu si recunostinta pentru eroii cazuti la datorie.

Nu aveti cum sa ratati monumentul. Cele 200 de trepte care duc spre statuie simbolizeaza cele 200 de zile ale bataliei. Pe drum va veti intalni cu mormintele a mii de generali, caporali, ofiteri si soldati, care, in razboi, erau simpli luptatori pentru patria mama, dar si cu statui ale soldatilor, comandantilor sau chiar ale asistentelor care ingrijeau ranitii.
Sirena… lui Andersen
Statuia-simbol a orasului Copenhaga este cea mai buna dovada ca nu numai dimensiunile impresionante pot intra in istorie...  Este cazul Sirenei din capitala daneza Copenhaga, care, desi are o inaltime de doar 1.25 metri, este una dintre principalele atractii turistice din capitala Danemarcei. Mica Sirena, sculptata in bronz de Eduard Eriksen in anul 1913, la cererea expresa a lui Carl Jacobsen (fondatorul imperiului berii, Carlsberg) si inspirata din celebra poveste trista a lui Hans Christian Andersen, isi mentine si astazi statutul de simbol a orasului, fiind cel mai vizitat loc din Scandinavia de Sud. Se pare ca modelul pentru aceasta statuie a fost o prima ballerina de la Teatrul regal din Copenhaga, Ellen Price. Insa, datorita faptului ca aceasta ar fi refuzat sa pozeze nud, se pare ca sculptorul a folosit ca model trupul sotiei sale…

Podgorii celebre

* Există numeroase regiuni viticole foarte apreciate de cunoscători, multe dintre ele cu o îndelungată istorie, în cursul căreia soiurile au fost îmbunătăţite, de la an la an *

Pentru cunoscătorii rafinaţi, un vin de calitate este o adevărată comoară, anumite soiuri ajungând să valoreze enorm pentru pasionaţi. Sticle cu vinuri din ani legendari printre colecţionari se vând la licitaţiile internaţionale pentru sume fabuloase, similare celor plătite pentru opere de artă cu cotă. În lume sunt numeroase podgorii cu soiuri de renume, parte dintre ele fiind evidenţiate pe www.gradinamea.ro:

- Andalucia. În această regiune din sud-vestul Spaniei sunt cele mai mari podgorii din lume. Vinurile din zonă sunt foarte apreciate, aici organizându-se adesea excursii, pentru curioşi din întreaga lume. Pornind din Sevilia, aceştia vor ajunge în final la Jerez de Frontera, unde vor afla mai multe despre vechea artă a vinurilor şi a produselor derivate, precum oţetul din vin sau brandy-ul. Firesc, vizitatorii pot să şi guste din specialităţile zonei, în tandem cu vinurile savuroase;

- Cape Winelands. La doar 45 de minute de mers de Cape Town, spre nord-est, Africa de Sud se poate lăuda cu o regiune viticolă foarte apreciată. În total, peste 145 de mile pătrate de vii de tot felul, migălos îngrijite an de an. Una dintre cele mai cunoscute podgorii de aici este Bergkelder, cu faimoasa sa "pivniţă în munte". În regiune mai puteţi găsi restaurante de lux, precum Bosmans, aflat în Grand Roche Hotel din Paarl, unde meniul include numeroase soiuri locale de vin, din ani diferiţi, pentru toate gusturile;

- Valea Loarei. Un adevărat simbol al rafinamentului exclusivist în lumea vinului, această vale fertilă, acoperită de diferite soiuri de viţă de vie, are o îndelungată istorie în domeniu, încă din epoca în care castelele regale sprijineau arta vinurilor. Majoritatea soiurilor produse aici sunt vinuri albe, precum Sauvignon Blanc, Muscadet sau Chenin Blanc, dar şi vinuri roşii şi roze, buchetul amintind de aromele fructelor, precum Cabernet Franc, toate putând fi degustate aici;

- Mendoza. În afara viţei de vie care acoperă mai multe hectare, această regiune din Argentina se poate lăuda cu un evantai de staţiuni alpine, fiind una dintre destinaţiile turistice populare ale Americii de Sud. Datorită altitudinii la care creşte viţa de vie, vinurile au un buchet aparte, uşor de recunoscut de cei care se pricep. În tot cursul anului se pot gusta aici diverse specialităţi. În perioada festivalului anual al recoltei, Vendimia, care începe în ianuarie, vizitatorii pot descoperi vechi ritualuri, sărbători şi obiceiuri folclorice, ceremonii păstrate de secole, toate însoţind vinurile variate;

- Niagara. Cine ar fi crezut că în această regiune, în afară de celebra cascadă, se găsesc şi podgorii de cea mai bună calitate. Soiurile de vinuri produse aici variază de la Chardonnay la Riesling, de la Pinot Noir la Cabernet Franc. Cel mai apreciat vin este cel făcut din strugurii culeşi după primul îngheţ al iernii, cu un buchet aparte, foarte proaspăt şi răcoritor. În puţine locuri din întreaga lume puteţi găsi acest soi de vin;

- Oregon. Aici se produc peste 40 de soiuri de vin, de la Pinot Noir la Chardonnay, Merlot, Riesling sau Syrah. Centrul regiunii este Valea Willamette, care îi atrage pe cunoscători cu vinul Pinot Noir, cunoscut în întreaga lume şi câştigător al mai multor premii la concursurile de specialitate;

- Porto. Pentru pasionaţi, Porto înseamnă un singur lucru: vinul de Porto. Un produs legendar, menţionat adesea prin cărţi şi filme, un vin tare, dulce, produs aici de secole, în Vila Nova de Gaia. Tot aici cei atraşi de renumele vinului de Porto se pot caza în peste 50 de mici hoteluri, pot degusta specialităţile locale sau pot vizita distileria deschisă în 1790, în clădirea unei foste mănăstiri.

Zone viticole, ideale pentru o vacanţă autumnală

Cele mai bune destinaţii sunt prezentate de www.klevertravel.ro:

- Baden, Germania. Vinurile produse în această regiune sunt unice şi recunoscute pentru aroma puternică şi aciditatea lor specifică. Soiul dominant este Pinot Noir-ul, care produce vinul cunoscut ca "aristocratul vinurilor roşii". Iubitorii vinurilor albe se pot desfăta aici cu Pinot Gris şi cu Muller Thurgau. Podgoriile acceptă oaspeţi şi sunt adesea asociate cu restaurante care oferă vizitatorului mâncarea cel mai bine potrivită cu vinurile locale. Dacă aţi ajuns în zonă trebuie să vizitaţi crama podgoriei Carl Schmidt-Wagner, care vinde unele dintre cele mai bune vinuri demiseci şi Riesling;

- La Rioja, Spania. Aflată în zona de nord a ţării, regiunea Rioja a fost întotdeauna o zonă producătoare de vinuri exportate astăzi în peste 100 de ţări. Pornind din deja binecunoscutele oraşe turistice San Sebastian sau Bilbao, puteţi vizita o diversitate de crame şi podgorii locale mici sau mari. Vinurile roşii, rose şi albe de aici sunt o adevărată desfătare pentru simţurile degustătorilor. Încercaţi neapărat Crianza, Reserva şi Gran Reserva, vinuri care diferă prin anul producţiei şi gradul de fermentare. Fiecare cramă sau "bodegă" are vinuri proprii pe care le puteţi degusta şi chiar cumpăra;

- Alsacia, Franţa. Satele pitoreşti şi cramele locale de familie din zonă atrag peste 8 milioane de turişti anual. Peste 67 de sate şi-au deschis cramele şi "vinăriile" către public oferind, de asemenea, celebrele mâncăruri franţuzeşti. În Alsacia veţi putea gusta dintr-o mare diversitate de vinuri: Pinot Noir, Pinot Blanc, Tokay Pinot Gris, Riesling, Gewurztraminer, Sylvaner, Muscat d'Alsace;

- Australia, zona de sud-est. În ultima vreme, vinurile produse în sud-estul Australiei au invadat pieţele americane şi au un real succes. La Penfolds Grange - o podgorie imensă şi premiată, se pot savura zeci de vinuri Chardonnay, Sauvignon sau Shiraze. În apropiere de Sydney, turiştii pot descoperi Pinot Noir-uri excelente iar în Valea Yarra au la dispoziţie vinuri spumoase uimitoare. Puteţi încerca plimbarea cu balonul cu aer cald şi gusta vinul spumos cu aromă de kiwi;

- Maipo Valley, Chile. Aici veţi descoperi vinuri de calitate superioară, la preţuri foarte mici. Pasionaţii spun că merită să vizitaţi Chile fie şi numai pentru zonele sale viticole. Cele mai bune vinuri de aici, din Valea Maipo, sunt Cabernet Sauvignon, Merlot şi Pinot Noir;
- Douro, Portugalia. Aici veţi degusta adevăratul vin de Porto. La Quinta de Vesuvio, spre exemplu, aveţi de ales între cei mai buni 15 ani de producţie ai vinului de Porto;
- Napa Valley, California, SUA. Străjuită de munţi în fiecare parte, Valea Napa este plină de struguri. Aici veţi găsi peste 220 de producători de vinuri, de la familiile de localnici până la companiile mari, cu producţii de milioane de sticle anual;

- Toscana, Italia, este una dintre cele mai celebre zone viticole din lume. Aici veţi găsi celebrul vin Chianti, considerat de mulţi cel mai bun vin italian. În excursiile voastre prin Toscana trebuie să mai descoperiţi şi Brunello di Montalcino, un vin roşu scump, dar deosebit. Însă cea mai frumoasă experienţă în Toscana se va dovedi degustarea de vinuri locale, fără nume, pe care nu le veţi găsi niciodată comercializate;
- Bordeaux, Franta. Vinurile roşii de Bordeaux sunt un simbol al calităţii şi al aromelor unice. Merlot, Cabernet Sauvignon sau Cabernet Franc sunt îmbuteliate sub mărci celebre precum Pomerol, Graves sau Malbec. Iar vinurile de Bordeaux sunt puse în valoare în combinaţie cu mâncărurile tipic franţuzeşti din regiune. Dacă ajungeţi în zonă, nu rataţi podgoria din Saint Emilion, un oraş tip cetate medievala, care produce vinul cu acelaşi nume.

Atmosferă de Ev Mediu, în bisericile, satele şi oraşele - fortăreţe din Transilvania

Biserica fortăreaţă din Biertan. Foto: turismland.ro

* Edificiile înălţate cu secole în urmă în Vest au fost fortificate pentru a fi ferite de atacuri şi invazii *

Originari din regiunile Rinului şi Moselei (Luxemburg şi Saxonia), de unde provine şi numele lor, saxonii transilvăneni au fost trimişi să formeze, pentru prima dată, colonii în Transilvania la începutul secolului al XII-lea. Motivul iniţial pentru care au fost trimişi la graniţele sud-estice ale Transilvaniei a fost unul economic: conducătorii maghiari voiau să pună bazele unor sate şi oraşe bogate, care să aducă venituri consistente. Invaziile, atacurile şi raidurile devastatoare care aveau loc cu regularitate în Evul Mediu i-au forţat să-şi transforme bisericile în adevărate fortăreţe. Vremurile brutale au trecut, scrie www.iloveromania.ro, dar edificiile, care păstrează urmele grelelor atacuri, continuă să fie comori impresionante ale unei realităţi unice.
Cetatea rurală din Calnic
Se află în satul cu acelaşi nume, în judeţul Alba, la 13 km de Sebeş. A fost construită în jurul anului 1200 şi a aparţinut conţilor Kelling. Are o incintă ovală dominată de turnul Siegfried, care este alcătuit din parter şi trei etaje ce serveau drept locuinţă, o capelă şi două turnuri de pază. În secolele XV şi XVI, au fost făcute modificări astfel încât să devină o cetate rurală, iar sistemul ei de apărare a fost completat prin adăugarea unei serii de ziduri exterioare masive şi a unui şanţ cu apă care înconjoară cetatea. În apropierea cetăţii se poate vedea fosta casă parohială construită în secolul al XVI-lea, iar un drum de acces duce la biserica protestantă construită în secolul al XV-lea de comunitatea saxonă din Transilvania. Patru secole mai târziu, bisericii i s-au adus modificări în stil neo-gotic, care încă păstrează picturile şi elementele de sculptură originale. În holul cetăţii au fost organizate expoziţii documentare şi de artă, iar capela a devenit o sală de întâlniri unde se organizează simpozioane, conferinţe şi congrese. În aceste încăperi au avut loc concerte şi audiţii de muzică medievală, renascentistă şi barocă.
Bastioane, poduri basculante şi şanţuri cu apă

Oraşul Prejmer se află la o distanţă de 15 km de Braşov. Localitatea, ce reprezintă cea mai masivă construcţie de acest gen din Transilvania, a fost înălţată în secolele XIV şi XV sub forma unui cerc, având ziduri cu o grosime de 3-4 m şi o înălţime de 12 m, cu bastioane, porţi de fier şi poduri basculante. Dispune de un mecanism de război mai puţin obişnuit: faimosul “organ al morţii”, făcut din mai multe arme care puteau trage în acelaşi timp, cauzând pierderi semnificative inamicului. Oraşul era înconjurat de şanţuri adânci care erau umplute cu apă ori de câte ori inamicii erau aproape. Una dintre cele mai vechi biserici din Transilvania, cu o arhitectură unică, poate fi văzută în centrul oraşului. Altarul bisericii este o preţioasă operă de artă a secolului XV.
Apreciată de oaspeţi cu sânge albastru
Cetatea rurală Viscri - aparţinând de comuna Buneşti - se află la o distanţă de 17 km de Rupea (judeţul Braşov) şi a fost vizitată inclusiv de prinţul Charles al Marii Britanii. În interiorul cetăţii se poate vedea o biserică de secolul XIII, construită în stil gotic, cu modificări aduse în secolele XV-XVII. Biserica este delimitată, la est, de camera corului, a cărei formă iniţială era semicirculară şi de un turn masiv, la vest. În biserică există şi vestigii de artă sculpturală romană (baptisteriul, firida, arcul de triumf, arcada). Zidul care înconjoară cetatea este fortificat cu trei turnuri şi două bastioane.
Biserica – fortăreaţă

Lăcaşul de cult din Darjiu (la 18 km de Odorheiu Secuiesc), este un monument arhitectural istoric şi religios, care se păstrează în stare bună şi astăzi. Fortăreaţa este înconjurată de ziduri înalte şi impunătoare de piatră. Elementele de arhitectură romană datează din secolele XII-XIV, iar cele gotice din a doua jumătate a secolului XV. Biserica a fost fortificată în anul 1400, iar frescele gotice (care au fost pictate în anul 1419), ilustrează legenda regelui Ladislau şi scene inspirate din supliciile martirilor. Biserica se află în centrul incintei şi este înconjurată de ziduri de apărare înalte de 5 metri. Turnul bisericii, amplasat în partea de sud, este elementul cel mai vechi din sistemul de fortificare.
Bijuterie arhitectonică creată de nemţi

Cetatea rurală din Saschiz, amplasată la o distanţă de 20 km de Sighişoara, este un refugiu care datează din secolul al XIV-lea. A fost construit de comunitatea germana pe un deal la vest de sat şi este prevăzut cu 7 - 9 ziduri înalte, de piatră şi turnuri de apărare pătrate. Reprezintă o excepţie, deoarece cetăţile saxone din Transilvania erau construite în interiorul satelor sau oraşelor, nu în afara lor. Oraşul, care încă păstrează multe elemente din arhitectura iniţială, are o incintă cu ziduri, cu patru turnuri la colţuri şi două turnuri la intrare (turnul de la intrare şi turnul de pază), a căror funcţie principală era aceea de a păzi şi proteja cetatea. În centrul incintei a fost construită o capelă. Aici a fost descoperită o cantitate mare de obiecte preistorice şi medievale, monede medievale şi moderne, o sabie, un inel, o brăţară, ce se află în custodia Muzeului Naţional din Sighişoara.
Sediu al Episcopiei luterane, vreme îndelungată

Biertan se află la o distanţă de 25 km de Mediaş, cetatea fiind amplasată în centrul satului. Faţada sitului nu a fost modificată de prezenţa clădirilor de dimensiuni foarte mari, recent construite, aşa că, încă există o armonie peisagistică între monument, oraş şi cadrul natural. Prima incintă a bisericii (prevăzută cu patru turnuri) se află în vârful dealului, în timp ce a doua se află la poalele dealului şi captează atenţia printr-o serie de arcuri care susţin sala de pază. Construită într-un stil gotic târziu şi menţionată într-un document oficial în anul 1412, biserica a fost ridicată pe ruinele unui edificiu străvechi şi a suferit o serie de schimbări şi extinderi de-a lungul secolelor. Interiorul ei este omogen din punct de vedere stilistic, iar piesele de mobilier şi sculpturile artistice din piatră datează din aceeaşi perioadă. Biserica găzduieşte piese extrem de valoroase: un paravan de altar, în stilul gotic târziu şi un candelabru sofisticat. Poarta sacristiei este dotată cu un sistem ingenios de încuietoare (o realizare remarcabila a artiştilor din Evul Mediu). Cele şapte covoare aduse din Asia Minor, alte ţesături care ilustrează diferite steaguri ale breslelor, baptisteriul şi uşile din nord, sud şi vest sunt considerate de o mare valoare. Biserica fortăreaţă din Biertan a câştigat valoare istorică şi datorită faptului că a fost timp de trei secole sediul central al Episcopiei luterane din Transilvania.