Neobişnuitul, pe mapamond: iulie 2012

Foto: cliqz.com

Sub acest nume este cunoscută o mănăstire situată în Dobrogea, în apropierea localităţii Ion Corvin, judeţul Constanţa.

Mănăstirea este construită în jurul unei peşteri în care tradiţia populară spune că trăit şi creştinat Sfântul Apostol Andrei. Peştera se găseşte, conform Wikipedia, la mai puţin de doi kilometri de "Cişmeaua Mihai Eminescu", la aproximativ patru kilometri de şoseaua Constanţa - Ostrov. După ce în timpul stăpânirii otomane, peştera a fost uitată, prin 1943 a fost redescoperită de preotul Constantin Lembrău, împreună cu avocatul Ion Dinu. În 1944, a fost resfinţită şi redată cultului, prin construirea unei turle şi a unui zid de protecţie. În vara aceluiaşi an, peştera transformată în biserică a fost sfinţită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele ruseşti au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna monahului Nicodim Dincă, biserica a fost refăcută şi redată cultului. Astăzi, Peştera Sfântului Andrei a devenit un reper important pe harta creştină a Dobrogei. Mii de credincioşi din toate colţurile ţării, dar şi din afara ei, vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit dumnezeiescul apostol. Sute de acatiste, iconiţe, cruciuliţe şi alte obiecte religioase sunt depuse de credincioşi în scobiturile din pereţii peşterii, semne ale profundei credinţe şi ale legăturii dintre oameni şi Dumnezeu. La fiecare hram, la Peştera Sfântului Andrei vin zeci de mii de pelerini, ca la un adevărat Bethleem al românilor.

Detalii arhitecturale

Peştera este săpată într-un deal împădurit, orientată cu deschiderea spre Răsărit. Se păstrează până azi piatra care a slujit ca altar, un bloc de 1,20 x 1,30 m. Lespedea de piatră are incizat semnul sfintei cruci pe toate feţele. La intrare, peştera se deschide cu un pronaos ce reprezintă prima încăpere cu o suprafaţă de 8 x 8 m. Înălţimea este variabilă, de la 2 la 3 metri, iar printr-o deschizătură de 2 x 1,5 m se pătrunde în naos. În partea stângă, se află o scobitură ce poate fi folosită ca masă pentru candele, icoane sau alte obiecte de cult. Altarul este semicircular la bază, iar deasupra altarului se înalţă o turlă cilindrică săpată în deal, cu diametrul de 3 metri, terminată cu o cupolă înălţată 4 metri deasupra solului.

Legendele începutului

Preoţii cultului local, conform www.crestinortodox.ro, ce erau numiţi în balada Peştera Sfântului Andrei "sfinţi", l-au primit cu dragoste în mijlocul lor pe Sfântul Apostol Andrei, primul ucenic al lui Iisus, care ajunsese pe aceste meleaguri propovăduind cuvântul Evangheliei Mântuitorului. Ei i-au oferit găzduire în grota venerată astăzi de creştini.

Cuzgun, pârâul primului botez

La aproximativ 200 de metri de peşteră, pe un alt versant al muntelui, se observă şi astăzi urmele vechilor chilii săpate în stâncă, unde tradiţia spune că ar fi locuit ucenicii apostolului. În afară de aceste dovezi ale prezenţei Sfântului Andrei aici, nu departe de peşteră, se mai văd şi astăzi urmele celor nouă izvoare despre care vorbea Ion Dinu, ale căror ape formau pârâul Cuzgun ("Porumbel", în turca veche, o evidentă aluzie la primul botez săvârşit aici), în care au fost botezaţi primii creştini de pe aceste meleaguri: Innul, Rimmul, Pimmul, care i-au căzut în genunchi apostolului, după o predică şi care "s-au mirat foarte şi dând toate săracilor, au rămas cu apostolul, care i-a hirotonit preoţi şi au trăit mulţi ani în peşterile lor". Pe la 1935, preotul Ştefan Vasilescu păstra o istorioară referitoare la acest loc, pe care o auzise de la bătrânii satului, care şi ei o ştiau de la alţi bătrâni. Ei vorbeau despre existenţa a două peşteri, care au servit ca biserici primilor creştini.

Patul Sfântului Andrei

În actuala biserică din peşteră, în pronaos, într-o nişă, se afla un fel de pat, scobit iniţial în piatră, despre care tradiţia spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. Astăzi, cei aflaţi în suferinţe vin aici pentru a-şi redobândi sănătatea, petrecând câteva zile şi nopţi pe acest "pat al Sfântului Andrei". Ca semn al cinstirii locului pe care a şezut însuşi "cel dintâi chemat" al Domnului, în decursul anilor, acesta a fost folosit şi ca loc de ardere a lumânărilor sau a tămâiei. Cu siguranţă, aceasta este "casa" despre care se vorbeşte în balada Peştera Sfântului Andrei.

Zi de sărbătoare naţională

În prezent, Mănăstirea are o biserică mai mică, ridicată între 1994 - 1995, fiind sfinţită cu Hramul Acoperământul Maicii Domnului. O a treia biserică, mai mare, a fost construită între 1998 - 2002. În Biserica cea mică se păstrează moaştele Sfântului Andrei. Este vorba de o cruce în formă de X, aflată în faţa altarului, în partea stângă, iar în centru are o părticică din degetul Sfântului Andrei, adusă de la Mitropolia Trifiliei din Grecia. În cele patru laturi ale crucii se află moaşte ale sfinţilor dobrogeni Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos, sfinţii martiri de la Niculiţel, Epictet preotul şi Astion monahul. Tot în apropierea peşterii se află un izvor despre care se spune că a apărut după ce Sfântul Andrei a dat cu toiagul în stâncă, pentru că nu era nici un fir de apă acolo.

În primăvara anului 1994, Arhiepiscopia Tomisului a hotărât ca Sf. Andrei să fie socotit ocrotitorul Dobrogei, fiind pomenit la otpustul fiecărei Sf. Liturghii. În 2002, Patriarhia a decis ca sărbătoarea Sf. Andrei să devină zi de sărbătoare naţională, prin includerea ei în Ziua Naţională a României.