joi, 12 ianuarie 2012

Teoriile evoluţioniste, fundamentul a numeroase ideologii

 Conform unui mit al evoluţiei descris în poemul sumerian "Enuma Elish", viaţa a apărut în mod spontan în apă, apoi speciile au evoluat din una în alta .Mai târziu, la greci, Anaximandru avansa ideea că animalele au apărut din mare, datorită căldurii solare. După Empedocle, viaţa s-a născut din mâlul încălzit din care au ieşit segmente de fiinţe vii, membre izolate, fiinţele obţinându-se prin asocierile întâmplătoare ale acestora. Democrit considera că omul s-a plămădit, ca un viermişor, din mâl, iar Aristotel era de părere că s-a trecut spontan de la neviu la viu prin elemente intermediare - ce erau plantele. La începutul mileniului II, Albertus Magnus era convins că plantele pot trece dintr-o specie în alta sub influenţa solului, a nutriţiei sau a altoirii. Filozofii medievali încercau să obţina şoareci din făină de grâu şi cârpe murdare. Buffon, în secolul XVIII, presupunea că din putregai se pot naşte tenii, omizi şi gândaci. Diderot credea că vietăţile apar prin combinaţii chimice întâmplătoare, iar Lamark considera că vietăţile au apărut spontan şi apoi au evoluat de la simplu la complex.
Darwinismul
Biologul francez Jean Baptiste Lamarck (1744-1829) a fost prima persoană care a oferit o versiune detaliată a teoriei evoluţiei. El afirma că fiinţele vii au evoluat unele din altele, prin variaţii graduale. Charles Darwin (1809-1882), a reluat viziunea lui Lamarck. El este primul savant care a avansat controversata teorie potrivit căreia toate speciile au evoluat de-a lungul timpului prin procesul selecţiei naturale. Teoria, publicată în 1859 în volumul "Originea speciilor", contrazicea convingerile religioase ale vremii şi din cauza acesteia Darwin a fost în pericol de a fi acuzat de blasfemie. Conform teoriei sale evoluţioniste, detaliate pe creationism.info.ro, cel puternic câştigă întotdeauna în faţa celui slab, asigurându-şi astfel supravieţuirea. El considera că unele rase sunt mai evoluate, şi de aceea mai avansate, în timp ce pe altele le considera ca fiind la acelaşi nivel cu maimuţele. După Darwin, rasa umană superioară era cea europeană; rasele africane şi asiatice pur şi simplu pierdeau în lupta pentru supravieţuire.
Scandalul "Omului de Piltdown"
Unul dintre cele mai interesante exemple privind modul în care teoria evoluţiei a inspirat imperialismul britanic este scandalul "Omului de Piltdown". În 1912, un craniu ciudat a fost descoperit în oraşul Piltdown din Anglia. Charles Dawson, arheologul care l-a descoperit şi Arthur Keith, cunoscut savant evoluţionist britanic, au susţinut că fosila provenea de la o fiinţă pitecantropoidă. Cei doi au accentuat un aspect important: capacitatea craniană era similara cu a omului modern, în timp ce maxilarul prezenta caractere de maimuţă. Descoperirea a devenit obiectul unei mândrii naţionale pentru englezi, capacitatea mare confirmând superioritatea "minţii englezeşti". După 40 de ani de euforie, savantul Kenneth Oakley de la British Museum a cercetat în detaliu fosila şi a dezvăluit faptul că fusese falsificată prin ataşarea unei mandibule de urangutan la un craniu uman! Ideologia nazistă şi teoria evoluţiei
După primul război mondial, conducătorul Partidului Naţional Socialist, Adolf Hitler, împărtăşea credinţa în superioritatea rasei germanice, sau ariene, faţă de celelalte rase. Hitler a găsit susţinere ideologică şi "baza ştiinţifică" pentru propriile sale teorii în lucrările istoricului german Heinrich von Treitschke, care, influenţat de teoria lui Darwin, afirma: "Naţiunile nu pot evolua decât printr-o luptă acerbă, similară conceptului de luptă pentru supravieţuire." Viziunea evoluţionistă a naziştilor avea ca idee centrală conceptul de "eugenie". "Eugenia" înseamnă îmbunătăţirea rasei umane prin îndepărtarea indivizilor bolnavi incurabil sau cu handicap. Crescând procentul indivizilor sănătoşi, rasa umană putea fi îmbunătăţită în acelaşi fel în care puteau fi ameliorate diferite specii de animale, prin împerecherea exemplarelor cele mai sănătoase. Primul care a susţinut şi promovat "Eugenia" în Germania a fost Ernst Haeckel (1834-1919), cunoscutul biolog evoluţionist. El sugera ideea că nou-născuţii cu deficienţe, în general persoanele cu handicap fizic sau mental şi purtătorii de boli ereditare să fie suprimaţi, pentru că reprezentau o povară pentru societate.
"Eugenia", politică de stat
La puţină vreme după ce a preluat puterea, Hitler a oficializat politica eugenică. Indivizii cu retard mintal, cu handicapuri şi cu boli ereditare au fost adunaţi în centre speciale de sterilizare, unde au început să fie eliminaţi. În contrapartidă, tinerii şi tinerele cu păr blond şi ochi albaştri şi fără defecte genetice, consideraţi specimene tipice pentru rasa germanică, erau încurajaţi să aibă relaţii sexuale, în 1935 fiind infiinţate primele "ferme speciale de reproducere". Soldaţii şi ofiţerii trupelor de elită SS "vizitau" adesea aceste lăcaşuri, unde urmau să se nască viitorii soldaţi ai Reich-ului german. Naziştii au îmbrăţişat şi ideea lui Darwin conform căreia capacitatea craniană s-ar mări odată cu avansarea pe scara evolutivă şi au început să întreprindă măsurători spre a demonstra superioritatea rasei germane. În toate colţurile Germaniei se făceau demonstraţii publice, spre a arăta cum craniile germane le depăşeau pe cele ale altor rase. Caractere precum dinţii, ochii, părul, erau evaluate conform criteriilor evoluţioniste. Indivizii la care măsurătorile dădeau rezultate contrare standardelor oficiale urmau să fie sterilizaţi sau anihilaţi.
Temeliile comunismului
Marx şi Engels, fondatorii comunismului, au uzat de dialectică pentru a explica filosofia materialistă. Practic, dialectica presupunea că toate progresele sunt o consecinţă a competiţiei "conflictelor de interese" între forţe opuse. Cu alte cuvinte, între clase sociale, respectiv, în vremea lor, între proletariat şi burghezie. Tot în acea vreme, apărea şi cartea lui Charles Darwin, "Originea speciilor", în care se afirma că fiinţele vii evoluau şi supravieţuiau ca rezultat al unei "lupte pentru existenţă". După ce a citit cartea lui Darwin, Engels îi scria lui Marx: "Darwin, pe care tocmai îl citesc, e splendid…". Marx i-a răspuns: "Această carte conţine fundamentul… pentru viziunea noastră”.
Viziunile lui Marx şi Engels au înflorit în special după moartea lor. Lenin, liderul mişcării comuniste bolşevice din Rusia, era şi el un evoluţionist fervent, propunând teoria lui Darwin ca bază a filozofiei materialist-dialectice. Stalin, urmaşul lui Lenin, obişnuia să spună: "...pentru a deschide minţile studenţilor noştri ... a trebuit să ne familiarizam cu originile geologice şi vârsta pământului şi să fim capabili să le dovedim cu argumente; a trebuit să ne familiarizam cu învăţăturile lui Darwin." Şi Mao Tse Tung, în China, explica bazele filozofice ale regimului "popular" chinez ca fundamentate pe teoria evoluţiei lui Darwin, fapt confirmat de istoricul James Reeve Pusey, profesor universitar la Harvard: "Darwin a instituţionalizat schimbarea violentă şi revoluţia. În mod cert, aceasta a fost una din cele mai importante influenţe ale lui Darwin asupra Chinei." În zilele noastre, neo-marxiştii şi neo-comuniştii rămân cei mai importanţi apologeţi ai darwinismului.