duminică, 18 septembrie 2011

"Monedele surogat", pe glob


* Diversitatea obiectelor care au precedat moneda (protomonede) sau au înlocuit-o la un anumit moment din istorie (monede- surogat) este foarte mare *
În epoca de piatră orice bucăţică de metal era preţioasă şi utilizată ca protomonedă. Şi uneltele metalice au fost folosite ca mijloc de schimb, la început în forma în care erau, iar mai apoi doar ca miniaturi. Atunci când metalele lipseau, detaliază www.colectionarul-roman.ro, alte obiecte realizate de mâna omului sau din natură jucau rolul de echivalent al mărfurilor în sânul diverselor comunităţi de pe glob. Băştinaşii din Insulele Nicobar foloseau nucile de cocos, cei din Insulele Admiralty-dinţii de câine, triburile siberiene- renii, hitiţii măsurau valoarea unei mărfi în oi, iar tibetanii în unt. În perioada medievală norvegienii foloseau ca monedă codul uscat, în India- migdalele, iar în Guatemala –porumbul. Până recent, principala monedă în stepele kirghize din Rusia erau caii. În alte zone ale globului bovinele, caprele, oile şi cămilele erau şi încă sunt aur curat. Pentru a-şi cumpăra fructe, legume şi cereale, sau pentru a plăti tributul, aztecii foloseau boabele de cafea, care erau ţinute în săculeţi de câte 24.000 de boabe. Chihlimbarul, perlele, scoicile, ouăle, fildeşul, jadul, pielea diverselor animale, porcii, unghii de animale au fost tot „monede”. În continuare, vă prezentăm o parte din cele mai cunoscute „monede – surogat” de pe mapamond.
* Lingourile de sare „amoli”. Pentru populaţiile din zonele deşertice, sarea a fost şi încă este la fel de valoroasă ca aurul, de aceea a fost denumită de o parte din populaţiile africane aur alb. Lingourile „amoli” provin din Etiopia şi au circulat în întreaga Africă până la începutul secolului XX, fiind o veritabilă moneda de schimb. Acestea erau înfăşurate în fâşii de lemn pentru a le proteja. Pe vremuri şi soldaţii romani erau plătiţi în sare. De la cuvântul sare în latină, „sal”, sau mai precis „salrius” vine şi numele răsplatei băneşti pentru munca fiecăruia dintre noi - salariu. În engleza este „salary”, iar în italiană, spaniolă, portugheză - „salario”;
* Tambua –dinţi de balenă (doar de mascul), au fost cel mai valoros mijloc de plată în Fiji, putându-se cumpăra chiar şi o mireasă, cu un număr potrivit de dinţi. De asemenea, aceşti dinţi erau făcuţi cadou la evenimente deosebite din viaţă:  naştere, nuntă, moarte. Cu un dinte de balenă bătrână, bine lustruit, se putea cumpăra o canoe, iar cu un dinte mic câţiva peşti. Un dinte mare putea avea circa 20 cm lungime şi cântărea cam 1 kg;
* Discurile de cuarţ „Sokpe” erau utilizate în perioada precolonială în Togo şi anumite zone din Ghana. Aveau dimensiuni între 3 şi 10 cm în diametru şi o pietricică în mijloc. Se numeau sokpé (sau pietrele tunetului), deoarece în legendele africane se credea că pică din cer atunci când tună;
* Peştişorii din cositor erau mici lingouri din cositor care au circulat în secolul al XVII-lea în zona Sultanatului Perak din Malayesia, renumit pentru rezervele sale de staniu. Cositorul era turnat şi în alte forme: elefanţi, crocodili, broaşte ţestoase, crabi, capre, lăcuste, cocoşi;
* Beţişoarele de bambus „Dai Yong Bi” au circulat în China în a doua jumătate a secolului al XIX -lea. Altă monedă inedită a fost lansată pe piaţă în 1923, în perioada de inflaţie de după primul război mondial, când în orasul Poessneck din Germania au circulat pe post de “monede” tălpi de pantofi de damă sau bărbaţi purtând semnătura oficialilor şi având valori de 25 şi 50 de pfennigi de aur. Revenind la China, şi între cele două războaie mondiale ale secolului trecut au fost puse în circulaţie beţişoare din cupru, os, fildeş sau bambus.  Pe ele erau inscripţionate cu cerneală, sculptate sau pirogravate valoarea nominală, emitentul şi data;
* Deşi nu au fost realizate cu scopul de a înlocui banii, „cărămizile” din ceai presat au circulat ca moneda de schimb  la începutul secolului trecut în anumite părţi din Asia, în zona nordică a Chinei, în Tibet, Mongolia, Siberia, având diverse inscripţii cu caractere chinezeşti. Calupurile de ceai se puteau tăia şi astfel se obţineau „bani” mai mărunţi;
* “Clopoţeii” erau utilizaţi în diverse ceremonii de către triburile africane Ngbandi, care vieţuiesc în zona râului Ubangi, o regiune din Congo de astăzi. Numiţi „cloche”, erau dăruiţi vraciului de către participanţii la ceremonia Ganza. Dar, cu aceşti clopoţei puteai să-ţi faci şi cumpărăturile. Cu 50 de cloche îţi luai o mireasă, iar cu 3 clopoţei cumpărai un bushel de manioc (bushelul este o unitate de măsură a volumului, 1 bushel fiind egal cu 32 de litri). Fiecare clopoţel măsura cam 16 cm în lungime şi au fost utilizaţi până în 1920;
* Brăţările „Manilla” au fost utilizate ca subtitut de bani de-a lungul coastei Guineei din secolul XV şi până în secolul XX.  Erau din bronz şi erau destinate cumpărării de fiinţe vii: vite, sclavi sau mirese;
* „Kissi penny” sunt nişte vergele din fier lungi de 25-40 de cm, rareori ajungând la 60 de cm. Numele le vine de la tribul vest african Kissi (Gizzi, Ghizi, Gitz) care trăia în zona Guineei, Liberia şi Siera Leone. Aceşti bănuţi-vergele au fost cea mai populară formă monetară în perioada 1880-1950, într-un areal care s-a lărgit şi în afara tribului Kissi, ajungând până în Senegal. Vergelele sunt subţiri ca un creion, răsucite şi au unul din capete în forma de T, iar celalalt aplatizat. De obicei circulau în mănunchiuri de câte 20-50 bucăţi. În jurul anului 1900, cu 1000 de kissi penny puteai cumpăra un taur, 1500 de piese era o nevastă, iar 5000 bucăţi un sclav bun de muncă;
Banii Yoruba
Yoruba este  un grup etnic din vestul Africii, zona Nigeriei. Foarte multe obiecte metalice au fost utilizate ca echivalent de valoare/ monedă în tranzacţiile comerciale practicate. Prezentăm mai jos câteva din obiectele utilizate ca „surogat” de bani:
* Pe o formă metalică asemănătoare unui cuţit mai lung erau prinse ordonat mai multe monede aparţinând Africii Britanice, realizându-se astfel „arborele cu bani”. Monedele erau de jumătate de penny sau zecimi de penny din anii 30, 40 sau 50 ai secolului trecut, iar numărul lor pe un „money tree” era variabil (în jur de 50- 70 bucăţi sau chiar mai multe), funcţie de lungimea şi lăţimea formei metalice pe care erau prinse. Avantajul acestui mod de a păstra banii era că atunci când aveai nevoie de o cantitate mai mică de bani, aceştia se putea desprinde din „arbore”;
* O curea din piele purtată la brâu şi pe care erau legate împreună în mod ingenios mai multe inele de alamă constituia pentru populaţia Yoruba un inedit portofel. Când aveau nevoie să cumpere ceva, scoteau inele de alamă de pe curea şi totul era OK;
* Tot ca substitut de monedă, yoruba mai utilizau în tranzacţiile mai mari nişte gonguri din fier de diverse forme, unele asemănătoare cu nişte tălăngi. Tot în tranzacţiile mari erau utilizate şi nişte bare din fier lungi de 30-40 cm.
Alte monede inedite
* În Burkina Faso, populaţia Lobi  utiliza în tranzacţii niste „şerpisori” din fier având lungimi cuprinse între 18 – 50 cm. În Congo se utilizau bare din fier având forma literei U, cu capetele terminate cu discuri, numite Kusu. Aveau lungimi de 30-50cm;
* Bucăţi de argint, fier, cupru şi diverse aliaje având forma de mici canoe au fost utilizate ca monedă pe valea râului Mekong prin secolul XVIII. Cântăreau între 15 şi 90 grame, cu o lungime în jur de 7cm;
* Tical, numite şi „bullet money”- banii-glonţ - au fost principala monedă în Thailanda în secolele XIII-XIX. „Limbile de tigru”, la rândul lor, erau mici lingouri din argint care au circulat ca monede în regiunile din sud - estul Asiei;
* Wampum erau şiraguri de mărgele şlefuite pe care le foloseau indienii americani în realizarea schimburilor comerciale. Coloniştii au adoptat şi ei acest mijloc facil de plată în relaţiile cu băştinaşii. În 1637, statul Massachusetts a declarat că „wampum albe” au curs legal de schimb. Astfel, pe 6 mărgele albe obţineai un penny, dar nu puteai schimba mai mult de un shilling;
* Pieile de animale au fost utilizate ca mijloc de schimb cu predilecţie în Rusia, Siberia, America de Nord,  dar şi în Europa, Africa, Caraibe, America de Sud sau Asia.