* Două românce au ajuns la Pol, la un interval de
un secol – distanţă *
Se crede şi, în
majoritatea timpului aşa şi e, că tot curajul din lume, precum şi spiritul de
aventură, sunt apanajul bărbaţilor. Din când în când, din păcate extrem de rar,
femeile aleg să contrazică asocierea ce încă se perpetuează - cu statul la
cratiţă - şi sunt protagonistele unor evenimente cu totul aparte.
O astfel de
eroină s-a născut în România în secolul XIX. Din portretul creionat în “Dicţionarul
personalităţilor feminine din România” (apărut la Editura “Meronia”, autori
George Marcu şi Rodica Ilinca), aflăm detalii surprinzătoare despre viaţa
Smarandei Gheorghiu (Maica Smara), născută în 1857, la Târgovişte.
A fost mai întâi institutoare la Sinaia, Ploieşti şi Bucureşti, având, în
paralel, o importantă activitate publicistică. Debutează editorial, în 1888, cu
volumul de poezii «Din pana suferinţei» şi continuă cu romane, nuvele, proză
satirică şi socială, piese de teatru, schiţe umoristice sau memorii de călătorie.
«Inteligenţa femeii», apărută în 1896, a marcat începuturile mişcării feministe
în România.
A susţinut o
conferinţă la Ateneu cu ocazia donării bustului din bronz al iubitei lui
Eminescu, fiind prima dată când o femeie vorbea de la tribuna acestei
instituţii. A fost invitată la mai multe congrese internaţionale, printre care
Congresul "Orientaliştilor" (1889) şi Congresul "Păcii
Universale" (1900), ţinut la Paris, unde "Maica Smara", cum au
numit-o Mihai Eminescu şi Veronica Micle, s-a prezentat cu tricolorul românesc
şi cu adeziuni de la 300 de femei, vizând anumite drepturi. Aici, printr-un
discurs, a propus o soluţie care să ducă la înlăturarea războaielor:
"Pentru abolirea războiului trebuie o schimbare completă a legilor, a obiceiurilor,
a faptelor, astfel ca rasa umană să fie regenerată. Pentru aceasta, omenirea
are nevoie de educaţiune specială, aşa ca orice popor să ajungă a-şi revendica
drepturile sale pe alte căi decât pe acelea ale răzbunării…". Cu această
ocazie a fost aleasă vicepreşedinte al Alianţei Universale a Femeilor pentru
Pace.
Expediţie – subiect de roman
După pierderea
celui de-al doilea soţ, căpitanul Petre Gheorghiu, Smaranda va face, în 1902, o
călătorie spre Polul Nord, ajungând la Capul Nord, în Insula Mageroy. Ea a
urmat traseul Sinaia, Budapesta, Viena, Praga, Berlin, Copenhaga, Stockholm,
Hammerfest, Tromsø şi apoi spre Christiania (Oslo) şi Hamar, unde l-a vizitat
pe Henrik Ibsen. Expediţia care a produs o mare uimire în România, a fost
prezentată în cartea “O româncă spre Polul Nord”, publicată în 1932. Descendenta
fabulistului Grigore Alexandrescu a mai fost şi fondatoarea "şcolii în aer
liber" în România, cea care a modernizat concepţia despre instrucţie şi
educaţie, a restaurat monumente istorice, a ridicat şcoli, biblioteci, cămine
culturale, statui, busturi şi însemne memoriale în toată ţara. Un bust al său a
fost amplasat în Târgovişte, iar un altul în grădina Cişmigiu, pe soclul
acestuia din urmă fiind gravate cuvintele: "Maica Smara Educatoare a poporului,
scriitoare, 1857-1944".
Drumeţii, din
copilărie
Înspre timpurile noastre, o altă femeie, Uca Marinescu, şi-a
făcut o obişnuinţă din depăşirea limitelor. Originară din Gheorghieni,
absolventă a Institutului de Educaţie Fizică şi Sport, Uca a făcut drumeţii de
când se ştie. Copilă fiind, îşi însoţea tatăl la vânătoare. Mai târziu a urcat
pe munte, a fost în expediţii prin ţară – niciodată mai lungi de o săptămână -
două, ca să nu i se simtă lipsa acasă. “Primele expediţii au fost în ţară. Am
încercat să cunosc tot ce înseamnă munte, natură, istorie a ţării şi să-i
cunosc pe oamenii acestei ţări”, scrie Revista „Avantaje”, într-un interviu
preluat pe www.ucamarinescu.ro
După moartea soţului, a simţit nevoia să fugă, să se rupă de
amintiri. Şi-a schimbat locuinţa, dar degeaba. “Am fugit departe, în lume, ca
să-mi umplu sufletul cu altceva. Au fost doi-trei ani mai grei, dar acum sunt
puternică”, spune ea. “M-am născut cu această chemare pentru natură, pentru
cunoaştere. Niciodată nu m-am oprit, am vrut să merg mai departe, să aflu mai
mult. Sunt mereu în căutare: a omului, a prieteniei, a existenţei. Tot timpul
ai posibilitatea să mergi pe drumul cunoaşterii, iar spiritul curiozităţii nu
trebuie să dispară cu vârsta”.
De fapt, scrie avantaje.ro, Uca învaţă şi înainte de a pleca
în expediţie, pentru că citeşte toate cărţile dedicate zonei unde va merge. Din
punct de vedere fizic, se pregăteşte astfel: pleacă pe munte o dată pe săptămână
(iarna – ca să schieze, vara – pentru ascensiuni), iar în Bucureşti are un
traseu de alergare de vreo jumătate de oră, plus un set de exerciţii de
gimnastică.
Cea mai neplăcută latură a pregătirii unei expediţii este
cea financiară. “Adunarea fondurilor reprezintă o expediţie în sine, una
neplăcută însă, umilitoare chiar. Sunt ardeleancă şi nu-mi place să rog. Îmi
expun cererea, după care las la latitudinea celor cu care discut necesitatea
acordării unor fonduri”.
Expediţii, cât pentru
nouă vieţi
- 1990 – Uca
Marinescu străbate China şi ajunge până în Tibet;
- 1991 - 1996 - Călătoreşte în India, Nepal şi Sikkim,
descoperă profunzimea filozofiei şi istoriei acestui spaţiu mistic. Vizitează şi
ţări ale Europei;
- 1996 - Traversează Canada de la est la vest şi ajunge până
în regiunea Yukon la Oceanul Arctic, în ultimele aşezări de eschimoşi;
- 1996 – Efectuează, menţionează www.ziuaveche.ro, trasee în Alpi, Pirinei,
Munţii Scoţiei şi Munţii Caucaz;
- 1997 - 1998 - Parcurge drumul străbătut de expediţia
Belgica, pentru a comemora "Centenarul Belgica", expediţie în care
omul de ştiinţă Emil Racoviţă a participat acum un secol, traversând Patagonia
şi Ţara de Foc în Antarctica. La întoarcere, Uca Marinescu a străbătut locuri
ce stau mărturie pentru existenţa unor vechi civilizaţii: Inca - Chile,
Bolivia, Peru şi Ecuador. Cu această ocazie îşi realizează visul de a ajunge în
Insula Paştelui;
- 1999 - traversează singură Africa de la sud la nord, străbate
11 ţări (Africa de Sud, Namibia, Botswana, Malawi, Zimbabwe, Tanzania, Kenia, Sudan,
Etiopia, Egipt, Tunisia) şi descoperă unicitatea "leagănului civilizaţiei";
- 2000 - Parcurge vechile drumuri maritime europene în căutarea
vikingilor. Explorează peninsula Kola, tărâmul Mării Barentz, Arhipelagul
Svalbard cu al său Longyearbyen, Ny Alesund, Barensburg şi insula Moffe. Pe
drumul de întoarcere ajunge în fiordul Magdalena, iar apoi îşi continuă drumul
în căutarea vikingilor prin fiordurile Norvegiei. Traversând oceanul, Uca
Marinescu se opreşte în Insulele Shetland şi Feroe;
- 2000 – Primeşte din partea preşedintelui României Diploma
de excelenţă şi este decorată cu Ordinul naţional „pentru merit” in grad de Cavaler.
- La 28 aprilie 2001, orele 13:40, Uca Marinescu ajunge la
Polul Nord pe schiuri. Pentru a reuşi, a fost nevoie să străbată 96 km pe schiuri,
vreme de 13 zile, plecând din Siberia. Această expediţie internaţională a fost
compusă din 11 membri. Punându-şi la încercare propriile limite, Uca Marinescu
reuşeşte să fie astfel prima româncă şi singura femeie din grup care obţine
acest rezultat de excepţie;
- 2001 – Sfârşitul anului şi Ajunul Crăciunului, 24
decembrie orele 14.00, o găsesc la Polul Sud, după 11 zile şi 120 de kilometri
de mers pe schiuri la -40º Celsius şi viscol. Uca Marinescu este primul român,
cea de-a treia femeie din lume şi prima ca vârstă care ajunge la Polul Nord şi
Polul Sud pe schiuri;
- 2002 – Este recompensată de preşedintele României cu
decoraţia Ordinul naţional „Pentru merit” în grad de ofiţer;
- Escaladează în premieră românească în masivul Altai -
Tavang Bogd vârfuri de peste 4000 de metri, acoperite de gheţari veşnici.
Uca Marinescu este membră a Societăţii Române de Geografie,
colaborator al Institutului de Cercetări Antropologice al Academiei Române şi
colaborator al Muzeului de Ştiinţele Naturii "Grigore Antipa". De
asemenea, este membră a Asociaţiei Americane de Geografie.
