Există teorii care spun că avansate în periculosul domeniu militar al războiului climatic sunt Statele Unite, Rusia (moştenire de la fosta URSS), China, India şi alte câteva state.
Relatări despre un experiment "în domeniu", extrem de controversat, se regăsesc pe almeea.com. Conform site-ului amintit, în 1992, la Gokona (Alaska), a demarat unul din programele cele mai secrete ale SUA, denumit HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program). Programul este condus de Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate şi constă într-un sistem de antene speciale, de mare putere, prin care se realizează “controlul modificărilor din ionosfera", care afectează ulterior atmosfera şi scoarţa terestră. “HAARP este conceput ca să inducă modificări mici de temperatură în ionosferă, ale căror rezultate cu influenţă pe Terra sunt apoi analizate cu ajutorul instrumentelor HAARP", se menţionează, franc, pe site-ul HAARP. Nicholas Begich (un adversar activ al programului) explica: "HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă, generând fenomene devastatoare".Richard Williams de la Laboratorul Davis Sarnoff, din Princeton, este mult mai categoric: "HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global". Chiar documentele Pentagonului sugereaz
ă că scopul HAARP este "exploatarea ionosferei în scopurile Departamentului Apărării”. În acest scop, pe lângă experimente de modificări climaterice, HAARP a realizat, chiar în SUA, "pene totale de curent", întreruperea curentului pe regiuni întregi, suspendarea comunicaţiilor etc, fără să fie tras la răspundere, datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, din 1992, prin programul HAARP, Statele Unite experimentează manipularea acoperită a schimbărilor climatice, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice, care vor permite Statelor Unite să domine regiuni întinse ale Terrei.
Ce este HAARP, la modul oficial
Într-o zonă arctică din Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător proiectat să trimită mai mult de 3000 megawatti în straturile superioare ale atmosferei. Proiectul HAARP, ce a costat SUA peste 30 de milioane de dolari, este menit, conform Marinei şi Forţelor Aeriene SUA, "studierii variaţiilor complexe din ionosfera Alaskăi". În completarea Pentagonului, are şi misia “de a dezvolta noi tehnologii de comunicaţie şi supraveghere, care vor permite armatei să trimită semnale spre submarinele nucleare şi spre bazele militare din subsol". Complexul HAARP este situat într-o regiune izolată lângă orăşelul Gakona din Alaska. În 1997 a intrat în funcţiune întregul complex format din 180 de turnuri înalte de 21 de metri, formând o arie de transmiţătoare capabile să trimită unde radio de 2,5 - 10 MHz, cu o putere de peste 3 gigawatti.
Contra ţărilor incomode
Se spune că dau de gândit schimbările dramatice şi neobişnuite din ultimii ani, care au intervenit în ţări considerate de Administraţia Bush ca fiind pe axa răului. În Coreea de Nord s-au consemnat o succesiune de stări de secetă, urmate de mari inundaţii. Rezultatul: întregul sistem agricol al ţării a fost distrus, iar Coreea de Nord a fost nevoită să recurgă la masive importuri de alimente, pentru a preveni foametea. În Cuba, modelul a fost similar - secete cumplite, urmate apoi de inundaţii devastatoare - cu aceleaşi rezultate: importul de alimente sau foametea. În Iran, Irak şi Siria am asistat la o secetă prelungită, începând din 1999. În Afganistan, patru ani de secetă au premers invazia americană din 2001, distrugând total economia rurală şi generând foamete. Statele ajunse în astfel de situaţii sunt silite să solicite “ajutor internaţional”. Cum este, de pildă, cel acordat de Armata SUA în zona Oceanului Indian, permiţând astfel americanilor să ocupe zone strategice, sub pretexte "umanitare".
Se spune că dau de gândit schimbările dramatice şi neobişnuite din ultimii ani, care au intervenit în ţări considerate de Administraţia Bush ca fiind pe axa răului. În Coreea de Nord s-au consemnat o succesiune de stări de secetă, urmate de mari inundaţii. Rezultatul: întregul sistem agricol al ţării a fost distrus, iar Coreea de Nord a fost nevoită să recurgă la masive importuri de alimente, pentru a preveni foametea. În Cuba, modelul a fost similar - secete cumplite, urmate apoi de inundaţii devastatoare - cu aceleaşi rezultate: importul de alimente sau foametea. În Iran, Irak şi Siria am asistat la o secetă prelungită, începând din 1999. În Afganistan, patru ani de secetă au premers invazia americană din 2001, distrugând total economia rurală şi generând foamete. Statele ajunse în astfel de situaţii sunt silite să solicite “ajutor internaţional”. Cum este, de pildă, cel acordat de Armata SUA în zona Oceanului Indian, permiţând astfel americanilor să ocupe zone strategice, sub pretexte "umanitare".
Organizaţia Naţiunilor Unite, indiferentă la subiect
În ciuda multiplelor cercetări ştiinţifice care s-au realizat în domeniu, ONU nu a avut niciodată pe agenda sa de discuţii problema manipulărilor climatice în scopuri militare. Subiecte ca "război climatic" sau "tehnici de modificare a mediului" nu au fost amintite nici de către delegaţiile oficiale şi nici de către grupurile de acţiune în domeniul mediului.
În ciuda multiplelor cercetări ştiinţifice care s-au realizat în domeniu, ONU nu a avut niciodată pe agenda sa de discuţii problema manipulărilor climatice în scopuri militare. Subiecte ca "război climatic" sau "tehnici de modificare a mediului" nu au fost amintite nici de către delegaţiile oficiale şi nici de către grupurile de acţiune în domeniul mediului.
Cercetătorul de renume mondial, dr. Rosalie Bertell, confirmă faptul că "oamenii de ştiinţă din armata SUA lucrează la realizarea de sisteme climatice folosite ca arme de război. Metodele includ crearea şi dezvoltarea de furtuni puternice şi direcţionarea evaporării apei în atmosfera Pământului pentru a produce inundaţii direcţionate." Francmasonul Zbigniew Brzezinski "vedea" încă din 1970 (aşa cum declara în cartea sa "Între doua epoci") faptul că: "Tehnologia va pune la dispoziţia conducătorilor lumii anumite tehnici pentru declanşarea unui război secret… Tehnici de modificare a vremii vor putea fi folosite pentru a produce îndelungi perioade de secetă sau furtuni puternice." Dezinformare şi manipulare
Deşi HAARP este prezentat opiniei publice ca un simplu "program de cercetare academică”, conform afirmaţiilor oficiale, dr. Rosalie Bertell subliniază că, în plus faţă de manipularea vremii, HAARP mai foloseşte şi la altceva. "Prin reflectarea spre sol a unor semnale de foarte joasă frecvenţă, care au însă o intensitate mare, se poate realiza modificarea proceselor de gândire şi a celor emoţionale ale oamenilor aflaţi în zona ţintă, dar şi influenţarea dramatică a mişcărilor plăcilor tectonice". Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, subliniază câteva tipuri de “arme neconvenţionale” care utilizează unde electromagnetice radio. El se referă la “războiul climatic”, indicând că atât SUA cât şi URSS ajunseseră în 1980 la rezultate remarcabile în "provocarea schimbărilor bruşte de vreme (uragane, secetă). "Aceste tehnologii fac posibilă “declanşarea unor perturbări atmosferice folosind semnale radar de foarte joasă frecvenţă (ELF)". Dr. Rosalie Bertell mai portretizează HAARP ca fiind un "încălzitor gigantic, care produce disfuncţionalităţi majore în ionosferă, creând nu numai adevărate “găuri” în stratul de ozon, dar chiar rupturi de foarte lungă durată în stratul protector - care în mod normal opreşte radiaţia cosmică, nocivă pentru orice formă de viaţă."
