Din uriaşe blocuri translucide, care pot cântări până la câteva tone, iau naştere, uneori chiar sub ochii spectatorilor, castele, animale fantastice, replici ale unor statui celebre sau poveşti îngheţate peste care tronează spiritul Crăiesei Zăpezii. Noaptea, consistenţa statuilor de gheaţă este sporită de savante jocuri de lumini colorate, ce scot în evidenţă contururi şi detalii pe care lumina albă a Soarelui le tăinuia.
Dar asta nu este totul. De curând, scrie descopera.ro, au apărut şi-şi fac concurenţă acerbă firme care sculptează în gheaţă, la comandă, tot ce doriţi pentru recepţii, nunţi, botezuri, vernisaje sau serbări în instituţii. Puteţi comanda logo-ul firmei dvs., bustul sărbătoritului, sau puteţi organiza un bufet de gheaţă pe care să aşezaţi mâncărurile şi care, pe măsură ce se apropie stingerea, începe să se topească. Pentru mulţi, asta este, de fapt, principala virtute a unor astfel de sculpturi: în cursul topirii, obiectul se metamorfozează ca o operă vie. Publicul nu rămâne doar spectator: sedus de senzaţia de răcoare, se învârte în jurul blocului de gheaţă, îl atinge şi îl mângâie, respiră asupra lui, grăbindu-i, din prea multă dragoste, dispariţia.
Poveste de dragoste, topită de primul palat de
gheaţă
Geneza
primului palat de gheaţă împleteşte o poveste de dragoste, o teribilă iarnă
rusească şi cruzimea unei împărătese în ultimul ei an de viaţă. Ana Ivanovna
(1693-1740), nepoată a lui Petru cel Mare, a devenit împărăteasă în 1730,
întrucât rămăsese văduvă de câţiva ani. Deşi a petrecut mult timp la Moscova,
ea nu a mutat capitala de la Sankt Petersburg, oraş de care se leagă construirea
primului palat de gheaţă al Europei. Prilejurile nu au fost, povesteşte www.revistamagazin.ro, de natură strict artistică. Istoria spune ca unul dintre membrii Curţii
imperiale, prinţul Mihail Galitin, s-a îndrăgostit nebuneşte de o italiancă şi
s-a căsătorit cu ea în ascuns. Când fapta a ieşit la lumină, Ana Ivanovna s-a
supărat foarte tare pe prinţ, întrucât aleasa sa era catolică - fapt ce
reprezenta o ofensă la adresa Curţii. În scurt timp, italianca a murit şi
împărăteasa s-a decis să-l pedepsească aspru pe tânărul văduv.
Arhitectul Piotr
Eropkin a fost desemnat să construiască un palat de gheaţă la Sankt Petersburg.
Cu ajutorul blocurilor de gheaţă „sudate” cu apă, construcţia a fost realizată
în groaznica iarnă a anului 1740, când se pare că temperaturile au scăzut sub
minus 30 de grade. Palatul a avut 24 de metri înălţime şi 70 metri lăţime.
Încăperile aveau mobilier de gheaţă, iar zidurile erau decorate cu sculpturi de
gheaţă. Prinţul Galitin a fost obligat să se recăsătorească cu o slujnică, în
costum de clovn. În noaptea nunţii, cei doi miri au fost obligaţi să doarmă
dezbrăcaţi în dormitorul nupţial al palatului de gheaţă, unde până şi pernele
erau din gheaţă. Cei doi tineri au supravieţuit cu greu acestei pedepse... În
vara următoare, palatul s-a topit, iar împărăteasa a murit, la 47 de ani, în
urma unei teribile crize de rinichi.
Festivaluri de tradiţie în lumea blocurilor de
gheaţă
Cel mai vechi
festival de acest gen este cel din Quebec (Canada), care din 1885 are
obligatoriu proba “palatului de gheaţă”. Cel mai înalt a fost construit în 1941
– el atingând 45,7 metri. Cel mai mare a fost cel din 2004, care a fost
constituit din peste 30 de mii de blocuri de gheaţă. Orăşelul Sapporo este şi
el deja renumit prin “Festivalul Zăpezii”, care a devenit o tradiţie japoneză
ce datează de mai bine de o jumătate de veac. Ideea a fost pusă în practică în
1950, de nişte liceeni care încercau să-şi dovedească unul altuia că pot
realiza sculpturi din zăpadă, în parcul central Odori, din Sapporo. Principalul
atu pentru acest festival l-a reprezentat anul 1972, când evenimentul a coincis
cu jocurile olimpice de iarnă, organizate la Sapporo. Atunci el a putut
beneficia de promovare internaţională, deoarece concursul încurajează
creativitatea. Evenimentul nu este doar unul organizat pe timpul zilei.
Luminile care înconjoară sculpturile sunt aprinse toată noaptea.
Sculpturi uriaşe la Festivalul Harbin
din China
În China are loc
un festival al iernii, “Harbin International Ice and Snow Festival”, în care vizitatorii admiră sculpturi
gigantice din gheaţă. În afara de construcţiile din gheaţă care reflectă
arhitectura tradiţională chineză, în ianuarie 2009 s–a putut admira şi
sculptura din gheaţă înaltă de 160 metri a lui Moş Crăciun, organizatorii
spunând că e cea mai înaltă din lume. Realizat de artişti plastici din sute de
tone de gheaţă, acest orăşel strălucitor transformă complet străzile înfrigurate
din Harbin, capitala provinciei Heilongjiang. Pe lângă complicatele clădiri
sculptate, scrie “Ziua”, se regăsesc tobogane de gheaţă, iglu-uri, pagode şi
chiar şi o copie în miniatură a Disneyland-ului. În timpul nopţii, întregul
complex este iluminat de lumini multicolore şi lampioane de gheaţă. Oraşul Harbin, aflat în vecinătatea Siberiei,
este una dintre cele mai reci regiuni din China. În ciuda gerului cumplit,
"obişnuiţii" acestui festival stau la cozi interminabile pentru a
înota în piscinele îngheţate. Acest eveniment al sezonului de iarnă atrage, în
mod surprinzător, o mulţime de cupluri care vin din toate colţurile Chinei
pentru a avea parte de o "nuntă albă" în adevăratul sens al
cuvântului. Până în momentul
de faţă, peste 20 de cupluri şi-au unit destinele în Harbin, în timpul unei
ceremonii comune.
Tradiţia câştigă teren şi în Europa
Cu doi ani în
urmă, la “Festivalul de Sculpturi în Gheaţă şi Zăpadă” de la Bruges, Belgia –
şi-au dat întâlnire 40 de artişti din Canada, Rusia, Japonia, America şi
Finlanda. Ei au prelucrat 300 de tone de gheaţă cristalină şi 400 de tone de
zăpadă în interiorul unei incinte special amenajate cu temperatura de -6 grade
Celsius şi cu un sistem performant şi silenţios de realizare a frigului. Lumea
feerică a poveştilor a fost completată cu o sală de bal din gheaţă şi o rochie
din gheaţă a Crăiesei Zăpezii, în timp ce pe zidurile cetăţii se căţărau o
suită de animale, de asemenea din gheaţă. Vizitatorii însetaţi aveau la
îndemână inclusiv un “Bar de Gheaţă”.
La realizarea
sculpturilor, au fost utilizate mai multe sortimente de gheaţă - naturală, dar
şi artificială - cea naturală fiind importată din Laponia, de pe fluviul Torne,
în apropiere de Jukkasjärvi. „Este o gheaţă specială, naturală, cu o magnifică
culoare bleu-clair şi fără aer în interior. E precum cristalul“, descriu
organizatorii, citaţi de “Cotidianul”. Blocurile sunt tăiate direct pe malul
apei. Ele măsoară doi metri lungime, 1,20 m lăţime şi 60 cm grosime, iar
fiecare cântăreşte circa 1.700 kg. Datorită greutăţii lor, îmbinarea blocurilor
se realizează perfect, putând fi obţinute sculpturi de până la 8 m înălţime.
Doi dintre
artişti, Leslie din Canada şi Max din Venezuela, au declarat că preferă să
lucreze cu gheaţă pentru că „aceasta oferă posibilitatea de a face opere
grandioase, chiar dacă sunt efemere“. „Este perfect. Temperatura este controlată, deci sunt condiţii perfecte
de lucru, iar materia de bază - gheaţa - nu este chiar orice gheaţă“, susţine
Max. Aceasta este prelucrată cu utilaje speciale - snow crusher. Artiştii
adaugă şi zăpadă artificială, având în vedere cantitatea necesară unor
sculpturi de mari dimensiuni. Ea este obţinută prin pulverizarea de azot lichid
la temperatura de -197 grade Celsius şi apă, care împreună dau cristale de
gheaţă. Fiecare dintre
artişti are propria tehnică şi ustensilele sale, iar sculpturile sunt realizate
de la vârf spre bază. Detaliile sunt realizate la
final, fiind utilizate diverse aparate, inclusiv fierul de călcat cu vapori.
