 |
| Foto: www.eva.ro |
Munţii
Bucegi
Între masivele Iezer, Bucegi şi
Piatra Craiului întâlnim
măguri, culmi prelungi şi curmături care depăşesc 1100 metri, dar şi văi cu
aşezări de tip pastoral. În zonă întâlnim cheile Dâmboviţei, Dâmbovicioarei, Oraţii, Crovului, Rudăriţei, Râului,
Prăpastiei, precum şi peşterile Dâmboviţei şi Dâmbovicioarei. În Bran, Moeciu şi Simon,
localităţi aşezate pe drumul vechi al Branului, necesitatea de apărare a altor
timpuri explică prezenţa gospodăriilor cu ocol întărit, cu anexele dispuse în
careu. Specifice sunt şi gospodăriile risipite de la Măgura, Peştera
şi Sirnea, la adăpostul versanţilor,
unde alternează cu păşuni şi fâneţe, sau cele de la Ciocanu, grupate în jurul izvoarelor.
În genere, gospodăriile se risipesc până la altitudini de peste 1200 metri, iar
distanţele faţă de sălaşe şi stâne scad frecvent sub un kilometru. Cea mai mare localitate este Bran, cu nucleul
în jurul castelului Bran. Construit în 1377, castelul este astăzi muzeu de
artă feudală, lângă care poate fi admirat şi un muzeu etnografic în aer liber.
Munţii Bihor
Situaţi central în
Apuseni, munţii Bihor şi Vlădeasa
urcă în vârfurile Cucurbata Mare la numai 1849 metri şi în Vlădeasa la 1836 metri,
dar renumele lor este dat de un faimos carst, de numeroasele peşteri şi chei. Unele
din aceste monumente ale naturii (gheţarul şi peştera Scărişoara, peşterile Focul
Viu, Cetăţile Ponorului), au renume internaţional. În jurul carstului din
Padiş, o adevărată “casă subterană a
apelor”, regăsim vârful Vlădeasa, un masiv al contrastelor, în care se
îmbină formele greoaie ale cristalinului şi cele suple ale calcarelor.
Călimanii
În partea de vest
a Carpaţilor întâlnim Munţii Călimani, Gurghiu şi Harghita, care se extind din
sudul Depresiunii Dornelor până dincolo de Defileul Oltului de la Tuşnad.
Condiţiile naturale,
dar şi resursele de subsol reduse au determinat un grad moderat de umanizare,
care creşte de la nord spre sud. Satele apar marginal, urcă uneori şi pe platourile
vulcanice (la sud de Târnava Mică) şi sunt în general mici, sub 500 locuitori.
Munţii Ceahlău
Legendarul Ceahlău,
“Olimpul Moldovei”, ocupă poziţie centrală în lanţul răsăritean al Carpaţilor. Stâncile piscurilor se oglindesc în undele
lacului Izvorul Muntelui (Bicaz). Cu cei 1907 metri - vârful Ocolaşul Mare şi
1900 metri - vârful Toaca (Ceahlăul), domină munţii învecinaţi şi Valea
Bistriţei, permiţând privelişti până spre Pietrosu Călimanului sau spre Dunăre.
Masivul Ceahlău are la est valea Bistriţei cu lacul baraj Bicaz, la vest valea
superioara a Pintecului şi Bradului(Caprei), iar la sud şi nord valea Bicazului
şi a Bistricioarei. Supremaţia zonei este conferită de cei 400 - 500 metri de
adevărat beton natural, cunoscut sub numele de conglomerate de Ceahlău, care
încep să se dezvolte în jurul altitudinii de 1400 metri.
Munţii Făgăraş
Masivul Făgăraşului reprezintă complexul muntos din Carpaţii
Meridionali, cuprins între râurile Olt, la vest şi Bârsa Grosetului şi
Dâmboviţa, la est. În cadrul acestui spaţiu, se disting două şiruri de munţi
aproape paralele, unul nordic, al Munţilor Făgăraşului şi unul sudic,
constituit din şirul Munţilor Cozia – Frunti – Ghitu, continuat prin Masivul
Iezer -Păpuşa. Între
cele două şiruri de munţi se află Culoarul Loviştei. Baza abruptului Făgăraş
este marcată şi de inversiuni de temperatură, circulaţia descendentă a maselor
de aer (foehnul), făcându-se simţită în jumătatea nordică a Depresiunii
Făgăraşului, unde aşezările se îndesesc şi unde predomină terenurile arabile. Munţii
Făgăraş intră în contact, în partea sudică, prin Munţii Cozia, Frunţi, Ghiţu şi
Iezer, cu Subcarpaţii Getici. La est, se prelungesc prin Culoarul Bran - Rucăr - Dragoslavele, Masivul
Piatra Craiului şi Muntii Persani. În mare parte, limita se insinuează pe
Dâmboviţa şi pe afluenţii acestora, precum şi pe Bârsa, unde ia aspectul unui
culoar suspendat, întrerupt de curmături. Sectorul nord - estic îl formează
Culoarul Tămaşului desfăşurat pe Dâmboviţa, pe Tamaş, curmătura Tamaşului (1370
metri) şi Bârsa şi Culoarul Oticului către vest.
Parângul
Numele de Parâng,
cu o rezonanţă străveche, desemnează vârful cel mai înalt din grupul de munţi
dintre Olt, Jiu şi Strei - Parângu Mare (2519 metri). Îi urmează ca altitudine
vârful Parângu Mic sau al Petroşanilor (2074 metri). Munţii Parâng se înscriu pe domeniul danubian, descoperit de sub
pânza getică. În Parâng s-au instalat gheţari puternici în complexe etajate,
continuate cu văi din lungul cărora coborau limbi de gheaţă de câţiva kilometri
(pe Lotru, Jiet şi Latoriţa).
Piatra Craiului
Este o înaltă şi “subţire lamă de călcare”, lungă de circa 22 km şi se află
între văile joase ale Dâmboviţei
şi Bârsei, pe de o parte şi
depresiunea Ţării Bârsei, pe de
alta (altitudine maximă: vârful Piatra Craiului sau Omu - 2238 metri). Rai al alpinismului, alături de Bucegi,
masivul oferă drumeţilor trasee în lungul şi de-a curmezişul abrupturilor sau
pe cunoscuta creastă principală îngustă.
Postăvarul
În vecinătatea Braşovului,
masivele Postăvaru de o parte şi
Piatra Mare de altă parte a Văii Timişului se ridică din depresiunea Bârsei,
atingând la vârful Cristianu Mare 1804 metri, iar la vârful Piatra Mare 1843 metri. Stânci
modelate, poieni, păduri bogate, trasee relativ lesnicioase şi scurte oferă
frumoase excursii la sfârşit de săptămână. Poiana Braşov (1020 metri), polarizează
activitatea turistică în masivul
Postavaru.
Munţii Retezat
Cei mai înalţi şi mai
stâncoşi din Carpatii Meridionali,
sunt cuprinşi între Strei-Jiu şi
Dunăre. Alături de Făgăraş şi
Bucegi, se situează în vârful piramidei de frumuseţi carpatine, mai ales prin
căldările şi lacurile glaciare. Bucura, cu o suprafaţă de 8,86 ha şi o adâncime de
19,7 metri, este cel mai mare lac glaciar din Carpaţii României, iar lacul Zănoaga, cu o suprafaţă de 6,50 ha,
deţine recordul de adâncime, cu 29 metri. În Munţii Retezat se afla circa 100 de lacuri glaciare. Mulţumită
acestora, precum şi florei şi faunei bogate, Retezatul a fost inclus în Parcul
Naţional cu acelaşi nume, rezervaţie a biosferei.
Munţii Rodnei
Cei mai impunători
dintre toate masivele Carpaţilor Orientali, ocupă un spaţiu vast, între Sălăuţa, Someşu Mare şi Depresiunea
Maramureşului. Prezintă o mare diversitate de forme de relief, culmea
principala, între pasurile Setref
şi Rotunda, vârfuri semeţe,
povârnişuri. Cele două flancuri asimetrice scot în evidenţă o succesiune de
culmi, din care se detaşează numeroase vârfuri ce depăşesc 2000 metri: Pietrosu
(2303), Rebra (2221), Buhăiescu (2066), Repedea (2074), Negoiasa Mare (2041),
Puzdrele (2188),Vârful Laptelui (2172), Galatiu (2048), Gargalau (2158),Varful Omului
(2134), Ineu (2279).
Munţii Vrancei
Prin înălţimile
lor remarcabile, munţii Vrancei domină Carpaţii de Curbură. Cu toate că vârful
cel mai înalt este Goru (1785 metri), vârful Lăcăuţi, cu staţia sa
meteorologică (1777 metri), este cel mai cunoscut şi vizitat. Alte vârfuri importante: Giurgiu (1700),
Pietrosul (1679) şi Zboina Frumoasa (1657). Munţii Vrancei sunt alcătuiţi din
gresii, conglomerate, argile, marne şi mai rar calcare. Stâncăriile
sunt mai puţin râspândite. În partea de sud-vest, munţii Vrancei se învecinează
cu masivul Penteleu (1772). Drumeţia este posibilă folosind pentru înnoptare
cantoane silvice, cabana forestiere, stâne şi… cortul propriu.
Iezer- Păpuşa
Alături de alte valori
alpine ale Carpaţilor Meridionali, munţii Iezer - Păpuşa sunt un alt spaţiu de
frumuseţe la patrimoniul drumeţiei montane. Înconjurat pe trei laturi de apele Doamnei şi Dâmboviţei, blocul înalt al acestor munţi atinge în Vârfu Roşu 2469 metri, iar în vârfurile Iezerul Mare şi Păpuşa, 2462, respectiv 2391 metri. Coroana
piscurilor înalte rămâne deschisă spre sud, loc de ieşire al apelor bogate ale Râului Târgului spre ţinutul
muscelelor.
