* Mulţi oameni privesc actualele seisme financiare ca pe un déjà-vu. Fapt explicabil, pentru că, de-a lungul timpului, omenirea a mai trecut prin astfel de momente *
“Joia neagră”, antologică în istoria crahurilor financiare
Deşi în anii '20 economia americană cunoştea o extraordinară prosperitate, la numai opt ani distanţă încep să apară primele semne ale unui mare dezastru economic. Împinse de momentul prosperităţii, întreprinderile, conform www.info-ghid.com, fac împrumuturi masive pe termen scurt, fiind convinse că vor reuşi să ramburseze banii. Din păcate, calculele nu s-au potrivit cu evoluţia pieţei economice din acele vremuri. Pe 24 octombrie 1929 (joia neagră) a avut loc crahul de pe Wall Street, cel mai mare colaps din istoria bursei de valori din New York. Scăderea bruscă a acţiunilor a dus la o criză financiară ce a avut ca rezultat falimentarea a aproximativ 5000 de bănci, precum şi închiderea fabricilor şi creşterea numărului de şomeri. Efectele devastatoare au atins şi state puternic dezvoltate. Germania şi Austria înregistrau în 1932 şase milioane de şomeri, cam o treime din forţa de muncă. Nici Anglia nu a scăpat. În Franţa, criza s-a declanşat câţiva ani mai târziu şi a durat aproape şase ani, Cehoslovacia fiind altă ţară ce cunoaşte o scădere de 40% a producţiei industrale. URSS a fost singura ţară care nu a fost afectată de declinul mondial, pentru că s-a izolat de restul Europei. Deşi s-au înregistrat falimentări de bănci şi un număr substanţial de şomeri şi în ţările nordice (Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia), guvernele au creat programe economice cu ajutorul cărora au depăşit mai uşor această perioadă. Dintre acestea, Suedia s-a evidenţiat cel mai mult în perioada de criză, punându-se bazele aşa numitului „model suedez".
Marea depresiune, aşa cum este cunoscută criza economică din 1929, a dezechilibrat întreaga lume şi s-a încheiat în mod diferit în fiecare ţară. Statele care au reuşit să iasă primele din acestă criză s-au ales cu dictatori ca Hitler, Mussolini sau Stalin care, câţiva ani mai târziu, au „pregătit" cel de-al doilea Război Mondial.
Degringoladă şi în România
Cum era de aşteptat, nici România nu a fost ocolită de criză. Între 1929 şi 1933 a fost afectată producţia agricolă, incapabilă să concureze cu cea din America sau Canada, unde preţurile de cost erau reduse datorită folosirii maşinilor agricole. În timpul crizei, exportul de grâu şi ţiţei scade cu 57.6%. Apogeul declinului economic în România a fost atins în 1933, când s-au înregistrat 300.000 de şomeri. Marele dezavantaj al ţării noastre a fost faptul că, în momentul crizei, avea o datorie externă foarte mare şi, pe lângă aceasta, a mai făcut încă patru mari împrumuturi externe. Consecinţa a fost controlul străin asupra finanţelor României şi, implicit, reveniri economice şi financiare mult mai lente faţă de alte state.
Crizele financiare, un fenomen des întâlnit în economiile lumii
1873: Prima criza mondială internaţională, amintită pe www.financiarul.com, a debutat în Austria şi Germania, cauza fiind boomul de creditare în America Latină şi creşterea speculativă a pieţei imobiliare din Germania şi Austria. În SUA, panica bancară s-a declanşat după o cădere puternică a acţiunilor la Bursa din New York;
1914: Criza a fost generată de izbucnirea primei conflagraţii mondiale. Cauza a fost vânzarea în masă a titlurilor emitenţilor străini de către guvernele SUA, Marii Britanii, Franţei şi Germaniei pentru finanţarea operaţiunilor militare. Urmarea: prăbuşirea tuturor pieţelor monetare şi de mărfuri;
1914: Criza a fost generată de izbucnirea primei conflagraţii mondiale. Cauza a fost vânzarea în masă a titlurilor emitenţilor străini de către guvernele SUA, Marii Britanii, Franţei şi Germaniei pentru finanţarea operaţiunilor militare. Urmarea: prăbuşirea tuturor pieţelor monetare şi de mărfuri;
1957: Prima criză mondială postbelică a cuprins SUA, Marea Britanie, Canada, Belgia, Olanda şi alte state. Producţia industrială a scăzut cu 4%, numărul şomerilor atingând cifra de 10 milioane;
1973: În timpul noii crize izbucnite în SUA, indicii industriali au căzut cu 13%, procente mai mari înregistrându-se în Japonia, Germania şi Italia. 1973 a fost şi anul primei crize energetice, declanşată cu sprijinul statelor membre OPEC, care au redus volumul de producţie, în încercarea de a ridica preţul “aurului negru” pe pieţele mondiale. La 16 octombrie, tarifele au sărit cu 67%, de la 3 la 5 dolari, pentru ca în 1974 să atingă 12 dolari;
1997: “Detonatorul” crizei asiatice l-a constituit retragerea investitorilor străini din ţările Asiei de Sud-Est, cauza fiind devalorizarea valutelor regionale şi o puternică desincronizare a operaţiunilor financiare;
1998: Criza rusă s-a declanşat din cauza uriaşei datorii de stat, a preţurilor mici la materii prime şi a piramidei obligaţiunilor de stat pe termen scurt.
1973: În timpul noii crize izbucnite în SUA, indicii industriali au căzut cu 13%, procente mai mari înregistrându-se în Japonia, Germania şi Italia. 1973 a fost şi anul primei crize energetice, declanşată cu sprijinul statelor membre OPEC, care au redus volumul de producţie, în încercarea de a ridica preţul “aurului negru” pe pieţele mondiale. La 16 octombrie, tarifele au sărit cu 67%, de la 3 la 5 dolari, pentru ca în 1974 să atingă 12 dolari;
1997: “Detonatorul” crizei asiatice l-a constituit retragerea investitorilor străini din ţările Asiei de Sud-Est, cauza fiind devalorizarea valutelor regionale şi o puternică desincronizare a operaţiunilor financiare;
1998: Criza rusă s-a declanşat din cauza uriaşei datorii de stat, a preţurilor mici la materii prime şi a piramidei obligaţiunilor de stat pe termen scurt.
Crahuri celebre
* În finalul secolului XVI, un reputat botanist din Viena primeşte cadou câteva răsaduri (bulbi) ale unei flori pe care turcii o cultivau la Istanbul de vreo şase secole. Floarea, relatează www.romanialibera.ro, se numea tulip şi îi seduce rapid pe proprietarii înstăriţi de grădini din Europa, mai ales pe cei din Amsterdam. Nimic special până ce floarea este atacată de un virus ciudat, numit "mosaic". Virusul nu ucide laleaua, dimpotrivă, colorează petalele foarte divers şi din ce în ce mai original. Olandezii bogaţi încep să caute bulbii cei mai rari, care produc flori unicat, de aici până la tulipmanie nemaifiind decât un pas. Unii vând afaceri, proprietăţi, se împrumută şi cumpără lalele. Cererea creşte ameţitor. Grădinarii nu mai fac faţă, iar preţurile ajung la cote incredibile, crescând într-o lună de 20 de ori! Negustorii mai prudenţi vor să marcheze profiturile şi vând masiv. Nenorocirea e că trendul se inversează şi, în scurt timp, preţul se prăbuşeşte. Cine a dat o casă pentru un singur bulb îl poate revinde la preţul unei cepe! Guvernul intervine dar e deja prea târziu, recesiunea fiind solid instalată;
* În 1711, fregatele englezeşti sunt reginele mărilor. Imperiul e la apogeu, coloniile aduc bogăţie, oamenii au bani de investit. Compania "Marea Sudului" (CMS) obţine de la Guvern monopolul comerţului pe apele sudice ale globului. Toată lumea crede că băştinaşii din America de Sud dau pe mai nimic aurul şi diamantele lor, context în care CMS face o ofertă publică, iar investitorii dau năvală. Din păcate, conducerea companiei nu se pricepe la management: face achiziţii luxoase pe continent, iar navele zac abandonate prin porturi străine. Luxul se vede, navele abandonate – nu. O altă companie de comerţ britanică, "Mississippi", vinde în Paris un fel obligaţiuni cu acoperire în rezervele de aur şi argint din Franţa. Lumea cumpără. Ce ignoră investitorii e că preţul obligaţiunilor este deja de 80 de ori mai mare decât valoarea rezervelor de aur şi argint care stau în spatele hârtiilor. Executivii "Mării Sudului", care ştiu adevărata situaţie, vor să vândă. Află şi alţi investitori, vestea proastă se răspândeşte şi crahul se instalează în toată splendoarea. Guvernul britanic a interzis emisiunile de certificate de acţiuni, dar era prea târziu. După 10 ani de la prăbuşire, acţiunile CMS, cumpărate la un maxim de 1.000 de lire sterline, nu mai valorau nimic!;
* În 1926, americanii traversează o perioadă de expansiune economică după primul război mondial. Anii ’20 aduc optimism în afaceri şi stimulează plasamentele, mai ales pe piaţa imobiliară. Populaţia e în creştere, iar oamenii vor case şi caută tot mai mult teren, mai ales în Florida, aproape de plajele din Miami. Preţul pământului ia avânt, dublându-se, chiar triplându-se. Cine cumpără cu 400.000 de mii într-un an revinde cu 1,5 - chiar 2 milioane de dolari. Speculatorii realizează la un moment dat că preţul e prea tare umflat şi încep să vândă. Un teren, două terenuri, zece terenuri. Plăcuţele "Land for Sale" se înmulţesc, în timp ce cumpărătorii se împuţinează, echivalentul fiind un nou crah spectaculos.
* În 1926, americanii traversează o perioadă de expansiune economică după primul război mondial. Anii ’20 aduc optimism în afaceri şi stimulează plasamentele, mai ales pe piaţa imobiliară. Populaţia e în creştere, iar oamenii vor case şi caută tot mai mult teren, mai ales în Florida, aproape de plajele din Miami. Preţul pământului ia avânt, dublându-se, chiar triplându-se. Cine cumpără cu 400.000 de mii într-un an revinde cu 1,5 - chiar 2 milioane de dolari. Speculatorii realizează la un moment dat că preţul e prea tare umflat şi încep să vândă. Un teren, două terenuri, zece terenuri. Plăcuţele "Land for Sale" se înmulţesc, în timp ce cumpărătorii se împuţinează, echivalentul fiind un nou crah spectaculos.
