Nunţi excentrice ale mileniului III

Foto: winterstormromania.forumotion.net

Pe glob, dar şi în România, câştigă din ce în ce mai mult teren nunţile neconvenţionale, create după “chipul şi asemănarea” celor ce-şi leagă destinele. Chiar dacă românii sunt ceva mai tradiţionalişti, încep şi ei să fie deschişi spre nou şi spre o altfel de imagine a unui moment ce se vrea unic. Ada Bichis, asociat al companiei Euromariage, consideră că noul trend în materie de decoruri lasă la mare distanţă clasicele baloane care dădeau culoare restaurantelor, dar nu erau foarte scumpe. Lumea se orientează spre aranjamente florale unitare şi spre nunţile tematice. „De obicei, propunem teme diferite clienţilor noştri, dar mai nou vin şi ei cu propuneri. Avem, spre exemplu, ca temă „Secolul XVIII”, unde decorul încearcă să recreeze atmosfera din palatul Prinţesei Sisi, avem tema marină, care este foarte solicitată şi care poate fi realizată în două stiluri diferite - pe nuanţe de verde-aqua şi scoici sau pe culoarea lavandei şi perlei. O altă temă deosebită este cea intitulată „O poveste”, unde întreg decorul se bazează pe arborele genealogic al mirilor”, spune Anca Ivaşcău, administrator al agenţiei “Gala 10”, citată de e-mariage.ro

Nunta la cort, în vogă

În general, cei care îşi comandă nunţi tematice sunt persoane cu o anumită stabilitate financiară, pentru organizarea unei nunţi ei scoţând din buzunar între 1.000 şi 5.000 de euro. „Am avut şi o cerere pentru o nuntă cu un decor care să amintească de vechiul Egipt”, povesteşte Sanda Stănescu, proprietara agenţiei Magic Party Planner.

Una dintre cele mai excentrice nunţi ale anului 2006 a fost organizată de firma Euromariage în afara Clujului, la Castelul Banfi. „A fost o nuntă de aproximativ 250 de persoane şi a avut loc într-un cort, în interiorul curţii castelului. O astfel de nuntă este cu aproximativ 40%-50% mai scumpă decât una organizată într-un restaurant”, explică Ada Bichis de la Euromariage, pentru Evenimentul Zilei. De fapt, clujenii sunt dornici de nunţi organizate în corturi, deşi este o problemă găsirea locului unde să-l întindă.

Destine unite sub apă

Un exemplu de nuntă trăsnită este, cu siguranţă, cel care i-a avut protagonişti pe doi tineri aventuroşi din China, ce au ales să îşi unească destinele sub apă. Printre martori, pe lângă cei doi impuşi de lege, s-au "nimerit" să fie prin zonă şi o broască ţestoasă şi câţiva peşti. De menţionat că domnişoare de onoare le-au fost câteva prietene îmbrăcate în sirene. Chiar dacă au vrut să aibă parte de un decor ieşit din comun, în ciuda măştilor şi a tuburilor de oxigen, mirii au ţinut să respecte tradiţia, alegând să poarte rochie albă, respectiv costum negru, sobru. Toamna trecută, scrie ziua.ro, alţi doi tineri, de data asta din Marea Britanie, au decis să treacă peste momentul convenţional al sosirii mirilor la biserică şi şi-au făcut apariţia în Casa Domnului într-o manieră plină de adrenalină. Astfel, mirele a escaladat, la propriu, turnul bisericii Sf. Maria, din provincia britanică Cromford. Nici viitoarea soţie nu s-a lăsat mai prejos: a ajuns la locul ceremoniei cu o canoe, îmbrăcată în rochie albă de mireasă.

Cununaţi de preot în cupa unui excavator

Fotografii au imortalizat momentul cu totul special din viaţa a doi americani care, trecuţi uşor de vârsta aventurilor, nu s-au lăsat convinşi să spună "DA!" în mod tradiţional şi au ales să-şi jure credinţă veşnică în faţa unui preot venit să îi cunune în cupa unui excavator.

Nu trebuie uitată nici aventura la mare înălţime a unui cuplu amator de salturi cu paraşuta, care a ales să se cunune printre nori, pe aripile a trei avioane pe care au urcat mireasa, preotul şi mirele.

Tendinţe

* V-aţi plictisit de florile albe? Aşa ar trebui, pentru că, scrie forever.ro, au ]nceput s[ se poarte orhideele negre;

* Dacă vă aflaţi în căutarea pasiunii, coloraţi-vă întreaga zi în roşu. Lumini roşii, feţe de masă roşii, confeti roşii, buze roşii...

* Dacă vreţi să aveţi o nuntă pe care invitaţii nu o vor uita niciodată, dăruiţi-le un iPod Nano preîncărcat cu melodiile ce vă sunt dragi şi melodiile preferate ale oaspetelui;

* Monograma, o manie în SUA, a ajuns şi la noi. Totul, de la invitaţii şi farfurii la mărturii şi tapet, trebuie inscripţionat, pictat, brodat cu iniţialele numelor mirilor;

* Este o adevărată provocare să împăcaţi pe toată lumea atunci când vine vorba despre cine să stea la masa principală. Cea mai bună idee este o masă a îndrăgostiţilor, la care să stea doar mirii;

* Dacă nu vreţi ca sala de petrecere să arate ca o sală de conferinţe, mergeţi pe strălucire. Agăţaţi candelabre deasupra fiecărei mese şi vor avea un efect garantat. Dacă vi se pare prea scump, folosiţi lămpi chic pentru a crea un cadru intim de lumini şi umbre; * Anul acesta sunt la modă concertele în adevăratul sens al cuvântului. Invitaţi o trupă la modă sau un DJ cunoscut şi retrăiţi atmosfera unui club din Ibitza sau emoţiile unui recital live;

* Uitaţi de obişnuitele meniuri cu trei feluri de mâncare servite invitaţilor la masă. Acum se poartă bufetul suedez. De asemenea angajaţi un barman care să pregătească cocktailuri fabuloase;

* Ecologiştii înrăiţi pot avea şi o nuntă pe măsură. Mergeţi la Biserică într-o caleaşcă, folosiţi un generator electric pentru sala petrecerii şi cultivaţi personal florile pe care le veţi folosi la ornarea sălii. Iar mireasa să nu uite să recicleze rochia de mireasă a bunicii, purtând-o în ziua cea mare;

* Livraţi personal invitaţiile. Astfel, vă veţi arăta aprecierea faţă de invitaţi, iar aceştia se vor simţi importanţi. Nu uitaţi însă să trimiteţi prin poştă invitaţiile către prietenii din America sau rudele din Italia;

* Vă doriţi o nuntă magică în aer liber? Vopsiţi cu un spray purpuriu crengile copacilor şi împodobiţi trunchiurile acestora cu flori purpurii şi liliachii. Ornaţi apoi mesele inspirându-vă din scenele cu păduri fermecate din cărţile cu Harry Potter;

* Alegerea unei teme pentru nuntă e în continuare în vogă. Puteţi să optaţi pentru: o recepţie în stil rusesc, cu vodcă şi caviar; mâncare în stil asiatic, cu beţişoare de bambus şi arome orientale; o şcoală de circ pentru întreţinerea atmosferei de după masă şi încheiaţi cu un ceai în stil marocan, cu mentă, dulciuri şi pernuţe comode aşezate pe jos;
* Răsturnaţi toate tradiţiile şi purtaţi o rochie de mireasă neagră, în timp ce domnişoarele de onoare vor purta rochii albe;

* Aţi alocat un buget foarte mare pentru nuntă şi nu aveţi decât 30 de invitaţi? Cu atât mai bine. Închiriaţi un iaht pentru relaxare, cumpăraţi tuturor abonamente de o zi la SPA, şampanie şi meniuri personalizate. Începeţi-vă viaţa de persoană căsătorită la fel cum intenţionaţi să o continuaţi.

Insula Crăciunului, „secunda zero” a fiecărui Nou An

Locuitorii Insulei Crăciunului sunt primii care sărbătoresc trecerea în Noul an. La ora 12, ora României, insula care se află la jumatea distanţei dintre Hawaii şi Australia „schimbă prefixul” anului şi sunt primii care deschid sticlele de şampanie. După ei urmează la ora 13, ora României Noua Zeelanda, iar la ora 15 Australia.

Insula Crăciunului, scrie wikipendia.org (engleză: Territory of Christmas Island) este un mic teritoriu, fără guvernare proprie, aparținând de Australia, aflat în Oceanul Indian, la 2.360 km Nord-Vest de Perth în Australia de Vest și 500 km la Sud de Jakarta, Indonezia.

Are o topografie naturală unică ce a stârnit interesul oamenilor de știință și naturaliștilor datorită numărului de specii de floră și faună care au evoluat in izolare.

Navigatorii britanici și olandezi au inclus pentru prima dată insula pe itinerariile lor în secolul al XVII-lea. Căpitanul William Mynors (britanic), care era comandantul unei nave a Companiei Britanice a Indiilor de Est a numit insula atunci când a navigat în ziua de Crăciun în 1643. O hartă de Pieter Goos, publicată în 1666, a fost prima care a inclus insula.

Insula este un patrulater cu laturile scobite, are circa 19 kilometri în cea mai mare lungime și 14.5 km în lățimea extremă. Suprafața totală de teren este de 135 km ², cu 138.9 km de coastă. Insula este piscul plat al unui munte submarin care are mai mult de 4.500 de metri, adâncimea platformei de pe care se ridică fiind de aproximativ 4200 m, iar înălțimea deasupra mării, fiind de 300 m. Muntele a fost inițial un vulcan, iar unele roci de bazalt sunt expuse în unele locuri, dar cele mai multe roci suprafață sunt formate din calcar care s-a acumulat din creșterea coralilor timp de milioane de ani. "Vârful acestui munte este format dintr-o succesiune de calcare terțiare cu vârsta cuprinsă între Eocen (sau Oligocen) până la recentele depozite de recif, cu intercalații în paturile vechi de roci vulcanice". Stânci abrupte de-a lungul celei mai mare parți din coastă dau naștere brusc la un platou central. Altitudinea variază de la nivelul mării la 361 m, la Dealul Murray. Insula este acoperită în principal de pădurea tropicală, din care 63% este Parcul Național.

Insula Crăciunului este atolul cu cea mai mare suprafață de uscat.

Începând cu anul 2006, populația estimată este 1493. (Biroul Australian de Statistică raporta o populație de 1508 la Recensământul din 2001). Compoziția etnică este de 70% chinezi, 20% europeni și 10% malaezieni. Religiile practicate pe Insula Crăciunului includ budismul 67%, 11% creștinism, 10% islam si altele 2%. Limba engleză este limba oficială, dar limbile chineză și malaeză sunt de asemenea vorbite.

Soarele, “pus la treabă” de pământeni

Foto: http://www.maniacworld.com

* Aplicaţiile energiei solare datează încă din antichitate, când grecii şi chinezii îşi construiau locuinţele orientate către soare, astfel încât să profite de razele lui pentru a avea lumină şi căldură*

Odată cu dezvoltarea tehnicii moderne au apărut noi şi noi utilizări:

* În funcţie de energia solară ce poate fi captată într-o anumită perioadă a anului, relatează www.energie-solara.org, agricultura caută să optimizeze perioadele în care se plantează recoltele, să le orienteze către sursa de lumină a soarelui, să utilizeze coline în scară pentru a asigura o cantitate egală de căldură şi lumină pentru fiecare rând de plante, să rotească tipurile de plante, toate aceste tehnici având o influenţă combinată semnificativă asupra recoltei;

* În zonele de latitudine scăzută, sub 40 grade, 60-70% din apa caldă folosită în gospodării poate fi asigurată de sistemele de încălzire solare, cu tuburi sau suprafeţe reflectorizante;

* Numai în SUA, peste 30 % din consumul de energie în clădiri comerciale şi peste 50% din consumul domestic de energie este utilizat de sistemele de încălzire, răcire şi ventilaţie. O parte din această cantitate poate fi asigurată de energia solară, folosind masa termică, adică orice material ce se “pretează” pentru stocarea energiei: piatră, ciment, apă etc. Masa termică permite absorbţia energiei ziua şi radierea acesteia noaptea;

* Prin expunerea la soare, apa se poate distila (atunci când e sărată sau murdară), sau se poate dezinfecta, prin expunerea în sticle de plastic. Această metodă este folosită în ţările sărace;

* Calităţile energiei solare permit folosirea acesteia pentru gătit, uscat alimente şi pasteurizat. Sistemele de gătit solare se împart în 3 mari categorii: cutii, panouri şi panouri reflectorizante;

* În diverse aplicaţii comerciale, se folosesc parabolice reflectorizante pentru concentrarea căldurii. O altă metodă de procesare a căldurii sunt vasele cu apă sărată care folosesc căldura soarelui pentru a evapora apa şi a obţine sare;

* Primele vehicule solare şi-au făcut apariţia în anii ’80, de atunci acest gen de mijloace de transport evoluând foarte mult.

Laser, pentru un plus de eficienţă

În zilele noastre, apar tehnici novatoare în captarea şi folosirea energiei solare. Pentru obţinerea unei energii suficiente unui dispozitiv oricât de mic, lumina solară trebuie captată simultan de mai multe celule. Ele sunt legate prin mici benzi metalice, aşa-numitele lonjeroane - elemente de rezistenţă dispuse longitudinal. Celulele solare sunt legate între ele de benzi de metal, dar dacă temperatura ajunge prea ridicată, această legătură metalică se poate rupe. Cercetătorii de la Fraunhofer Institute for Laser Technology ILT din Aachen, citaţi de realitatea.net, au dezvoltat un sistem fără realizarea contactului, în care temperatura este constant monitorizată. În cazul în care temperatura deviază dincolo de limite, sistemul face automat ajustarea la valoarea adecvată. În locul electrodului, se foloseşte raza laser. Dacă temperatura este prea mare sau prea mică, un circuit de feedback adaptează output-ul razei în interval de câteva milisecunde.

Vaticanul foloseşte “energie curată”

Statul Vatican a trecut parţial la folosirea energiei solare odată cu inaugurarea primei instalaţii de ”energie curată” pe acoperişul modernei săli “Paul al VI-lea”, la doi paşi de cupola bazilicii Sf. Petru. Cele 2.400 de panouri solare instalate pe acoperişul imensei săli de 5.000 de metri pătraţi vor permite furnizarea a 300 de megawaţi pe an, atingând până la 221 de kilovaţi pe oră, potrivit Vaticanului.

Telefon cu energie solară

Conceptul Eclipse Intuit este un telefon care foloseşte o tehnologie bazată pe energie solară, similară cu cea dezvoltată de Apple. Designerul Eddie Goh este creatorul telefonului Eclipse, un model subţire şi elegant, dotat cu cameră de 5 megapixeli, tastatură glisantă şi un display touchscreen de mari dimensiuni. Pe lângă acestea, terminalul include panouri solare, alimentate prin intermediul oricărei surse luminoase.

Energia solară transformă dioxidul de carbon în combustibil

Cercetătorii de la Sandia National Laboratories din New Mexico, conform cosmosul.ro, au găsit o metodă de producere a combustibilului ecologic, ca metanolul sau gazolina, reciclând dioxidul de carbon din atmosferă cu ajutorul luminii solare. Proiectul denumit “Sunlight to Petrol” se bazează pe un proces de inversare a procesului de combustie şi poate fi folosit la sintetizarea combustibililor lichizi ca metanolul sau gazolina. Prototipul ce foloseşte energia solară schimbă dioxidul de carbon în monoxid de carbon, ce poate fi folosit ulterior la producerea hidrogenului sau la sintetizarea combustibililor lichizi ca metanolul sau gazolina.Tehnologia este pusă la punct, funcţionează şi ajută la reducerea emisiilor de gaze, însă adoptarea pe scară largă este un proces îndelungat.

Aer condiţionat “acţionat” de soare
La Universitatea Naţională Australiană a fost dezvoltat un sistem de aer condiţionat care foloseşte energia solară pentru a răcori locuinţele. Sistemul, aflat în faza de testare, va putea reduce consumul de energie electrică, mai ales la orele de vârf de sarcină.
Folosit vara pentru a răci atmosfera din casă, aparatul poate fi utilizat iarna pentru a o încălzi şi pentru a produce apă caldă, transmite site-ul Ecofriend.

Energie solară din spaţiu

Sateliţi echipaţi cu panouri solare de dimensiuni mari, expuse permanent la lumina soarelui, trimit energia pe pământ sub forma unor fascicole de radiaţie ce este captată, transformată în energie electrică şi introdusă în reţeaua electrică. Această idee nu este nouă, a fost studiată de NASA încă din anii ’90, însă până acum costurile au fost mai mari decât beneficiile. Guvernul american va finanţa lansarea unei unităţi pe orbită până în 2016. Planul este ca, până în 2050, prin această tehnologie să fie produsă 10% din energia electrică a Statelor Unite.  

Energia solară se poate stoca

Una dintre principalele probleme pe care le ridică utilizarea puterii solare pentru obţinerea energiei era reprezentată de faptul că sistemul putea funcţiona numai pe timpul zilei. Amenajarea unor sisteme capabile să stocheze această energie s-au dovedit a fi scumpe şi ineficiente. Însă cercetătorii şi-au dat seama de curând că stocarea energiei solare de peste zi nu este un proces chiar atât de complicat, cu atât mai mult cu cât mijloacele sunt la îndemână şi se găsesc în natură. În acest proces, scrie Science Daily, citată de descopera.ro, vor fi utilizate materiale care se găsesc din abundenţă, non-toxice. Cercetătorii care au elaborat sistemul s-au inspirat din procesul fotosintezei plantelor. Energia solară va fi folosită pentru a separa hidrogenul şi oxigenul gazos din apă, cu ajutorul unor noi catalizatori. Ulterior, oxigenul şi hidrogenul vor fi reunite în interiorul unei celule de combustibil, creând electricitate fără emisii de carbon, care va putea fi folosită oricând, ziua şi noaptea.

Crăciunul cu tradiţiile, inovaţiile şi curiozităţile sale

* Diversitatea obiceiurilor e din ce în ce mai mare, atunci când e vorba de secole distanţă *

E destul de greu de crezut într-un timp în care celebrarea Crăciunului schimbă nu doar decorul din locuinţe, ci şi cel al oraşelor (în special al marilor Capitale!), că în 1552, puritanii din Marea Britanie au interzis sărbătorirea Crăciunului, tradiţia fiind reluată în 1660, sub Charles al II-lea. Numai că, de-a lungul timpului, s-au mai petrecut multe:

- La originea Crăciunului stau sărbătorile păgâne romane, saturnaliile desfăşurate în luna decembrie. La petrecerile anuale date în cinstea lui Saturn, ce se transformau adesea în orgii, participau toţi romanii, cu excepţia adevăraţilor creştini;

- Se presupune că încă din anul 200 d. Hr. bradul reprezintă un simbol al Crăciunului. Dar tradiţia împodobirii bradului datează din secolul al XVII-lea. În Germania, în 1605, un brad a fost ornat pentru a destine atmosfera “îngheţată” din preajma Crăciunului;

- În America obiceiul împodobirii bradului apare după anul 1800 şi este adus de imigranţii germani, care s-au stabilit în Pensylvania. Mult timp americanii l-au socotit un obicei păgân. Apoi au început şi ei să împodobească brazi, dorind ca aceştia să fie cât mai înalţi;

- În Marea Britanie, primul brad de Crăciun a fost împodobit în 1834, atunci când Regina Victoria l-a adus pe Prinţul Albert la Castelul Windsor. Prinţul, de origine germană, a adus cu el tradiţia împodobirii bradului şi a colindelor de Crăciun;

- Beteala a fost inventată în Germania în anul 1610 şi era din argint, fiind deci valoroasă şi simbolizând bogăţia. Deoarece argintul coclea (oxida) a fost înlocuit ulterior cu alte materiale strălucitoare şi uşoare;

- Prima felicitare de Crăciun a fost tipărită în Londra, în 1846;

- Vestimentaţia lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, a fost realizată în 1860, de către caricaturistul Thomas Nast.
Tradiţii pe glob

- În Finlanda şi Suedia, cele 12 zile dinaintea Crăciunului sunt declarate ca fiind zilele păcii şi ale dreptăţii. De aceea, nelegiuirile săvârşite în această perioadă sunt pedepsite mai aspru decât în mod normal;
- În Franţa se obişnuieşte să se ardă o crenguţă de măslin înainte de începerea cinei de Crăciun;

- În Finlanda, membrii fiecărei familii îşi împodobesc casa pentru Crăciun cu lumânări confecţionate de ei înşişi;

- În Suedia, bradul rămâne împodobit încă 20 de zile de la Crăciun;

- În Etiopia, de Crăciun se sfinţesc apele. Oamenii aruncă flori în râuri sfinţite, apoi intră în apele acestora pentru a fi binecuvântaţi;
- În Germania, "Christklots" reprezintă obiceiul arderii unui butuc în toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiţiei, va apăra casa de hoţi şi de rele pe tot restul anului.
Tot aici, "Christkind" este reprezentat de un copil îmbrăcat în alb care merge din uşă în uşă pentru a împărţi daruri copiilor care-l întâmpină cu colinde şi poezii;
- Un punct de atracţie în bisericile din Italia îl constituie teatrul popular cu scene de Crăciun expuse în biserici. Se spune că înainte de Moş Crăciun, îşi face apariţia Baba Cloanţa (Befana) care se strecoară pe hornuri şi verifică cine a fost cuminte şi cine nu;
- În Palestina, oraşul Bethleem este invadat în fiecare an de mii de turişti care doresc să sărbătorească Crăciunul în oraşul natal al lui Iisus şi să asiste la slujba organizată de autorităţi. La începutul acesteia, are loc o paradă a poliţiştilor pe cai arabi. Urmează un bărbat care duce în spate o cruce uriaşă, apoi vin oamenii bisericii şi reprezentanţii legali ai oraşului. Ceremonia religioasă şi sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul cărora se derulează scene din istoria religiei creştine;
- În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională, iar după ospăţ masa nu se strânge pentru ca Iisus să aibă cu ce-şi potoli foamea;
- Suedezii descoperă surprizele şi cadourile de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă;
- În Rusia, Moş Crăciun (Babuska) vine însoţit de Albă ca Zăpadă, iar copiii primesc prăjituri şi jucării, printre care tradiţionalul set de păpuşi "Matrioska";
- Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuşi şi aranjamente florale şi cu "Jizo" ("Moş Crăciun");
- Creştinii din India împodobesc bananieri sau pomi de mango în locul brazilor, iar bisericile sunt umplute de flori roşii (crăciuniţe).
Ciudăţenii amuzante

Site-ul www.timpultau.ro prezintă o colecţie de situaţii amuzante, statistici sau simple stări de fapt, ce merită a fi lecturate:
- După cum s-a calculat în diferite studii, 17% dintre voi vă veţi face de râs la petrecerea de Crăciun organizată de firma la care lucraţi;
- Un măgar sălbatic din Mongolia aleargă mai repede decât un ren;
- 56% dintre americani cântă în noaptea de Crăciun colinde animalelor de casă;
- 53% dintre americani dau cadou lucrurile primite de ei cu un an în urmă;
- 1 din 3 oameni va amâna până în Ajunul Crăciunului să-şi facă cumpărăturile de Crăciun;
- 1 din 6 oameni ar prefera să nu mai facă cadouri, ci să dea direct bani;
- De Ajunul Crăciunului din 2001, Hotelul Bethleem avea 208 camere goale din totalul de 210;
- Conform unui recensământ din 1999 a populaţiei din America de Nord şi Europa, în noaptea de Crăciun, Moş Crăciun ar trebui să ajungă la 42,466,666 de case în 12 ore, adică la 983 de case pe secundă;
- În Italia nu se împodobeau brazi de Crăciun, în schimb, se decorau cu fructe piramide mici din lemn;
- În Caracas, se obişnuieşte să se închidă circulaţia pe străzile oraşului în Ajunul Crăciunului, pentru ca oamenii să meargă cu rolele până la biserică;
- O pânză de paianjen artificială şi un paianjen sunt decoraţiuni tradiţionale pentru pomul de Crăciun. Iar dacă găseşti în casă o pânză de paianjen în dimineaţa de Crăciun, se zice că va aduce noroc tot anul;
- În Anglia tradiţia spune că în timp ce frămânţi aluatul de cozonaci, dacă îţi pui o dorinţă şi apoi cozonacii vor creşte în cuptor, dorinţa ţi se va îndeplini;
- În Japonia este lipsă de politeţe să trimiţi felicitări de Crăciun de culoare roşie, din moment ce scrisorile de deces sunt de culoare roşie;
- În Norvegia în Ajunul Crăciunului se ascund toate măturile din casă pentru că în trecut se credea că vrăjitoarele şi spiritele rele intrau în casă şi furau măturile pentru a zbura cu ele;
- În Evul Mediu, o mâncare tradiţională de Crăciun se numea Cap de urs. Obiceiul a început după ce în ziua de Crăciun un urs a atacat un student care s-a salvat îndesând pe gâtul ursului o carte cu scrierile lui Aristotel. Ursul s-a înecat atât de tare încât a murit, iar studentul i-a tăiat capul şi l-a dus ca trofeu înapoi la colegiu.

Martin Luther şi asistentul lui Edison au “făcut lumină” în brad

Primul care a pus lumânări într-un brad a fost Martin Luther, protestant revoluţionar al secolului al XVI - lea. Se spune că odată, drumul de întoarcere spre casă al acestuia trecea printr-o pădurice de brazi. Era noapte, era senin şi stelele străluceau. Era ca şi cum stelele ar fi stat atârnate de crengile brazilor. Imaginea l-a impresionat atât de mult pe Martin Luther, încât acesta a vrut să o reproducă acasă spre a le-o arăta şi copiilor săi. El a pus în locul stelelor lumânări aprinse.

Beculeţele puse în brad sunt invenţia lui Edward Johnson, asistent al lui Edison, care în 1882 inventează prima instalaţie electrică

Târguri de Crăciun în Europa

Nimic nu se compara cu atmosfera de basm din ajunul Craciunului pe strazile impodobite cu ghirlande de beculete. Fie ca te afli in fata primariei din Viena sau in fata Palatului Schonbrunn, ori in Old Town sau Wenceslass Square din Praga, sau in Marienplatz din Munchen, atmosfera este aceeasi: muzica traditionala si colinde, mirosul de castane si alune prajite, wursti proaspeti si bineinteles vinul fiert si aromat cu care te incalzesti in jurul pomului de Craciun.
GERMANIA

22 noiembrie 2011 – 31 decembrie 2011

Berlin Christmas Market, Berlin, Germania

Site-ul oficial al targului

·  17 noiembrie 2011 – 23 decembrie 2011

·  Düsseldorf Christmas Market, Dusseldorf, Germania

·  Site-ul oficial al targului   

·  23 noiembrie 2011 – 22 decembrie 2011

·  Frankfurt Christmas Market, Frankfurt, Germania

·  Site-ul oficial al targului

·  25 noiembrie 2011 – 24 decembrie 2011

·  Munich Christmas Market, Munchen, Germania

·  Site-ul oficial al targului

·  AUSTRIA

·  18 noiembrie 2011 – 24 decembrie 2011

·  Graz Christmas Market, Graz, Austria

·  19 noiembrie 2011 – 26 decembrie 2011

·  Vienna Christmas Markets, Viena, Austria

·   19 noiembrie 2011 – 01 ianuarie 2011

·  Schönbrunn Christmas & New Year´s Market, Viena, Austria

·  15 noiembrie 2011 – 06 ianuarie 2011

·  Innsbruck Christmas Markets, Austria

·  BELGIA

·  26 noiembrie 2011 – 02 ianuarie 2012

·  Brussels Winter Wonders,Brussels, Belgia

·  Site-ul oficial al targului 

·  CEHIA

·  26 noiembrie 2011 – 08 ianuarie 2012

·  Music Advents and Prague Christmas Markets – Praga, Cehia

·  Site-ul oficial al targului

·  SUEDIA

·  19 noiembrie 2011 – 23 decembrie 2011

·  Stockholm Christmas Markets, Suedia

·  FINLANDA

·  12 noiembrie 2011 – 22 decembrie 2011

·  Helsinki Christmas Markets, Finlanda

·  UNGARIA

·  19 noiembrie 2011 – 29 decembrie 2011

·  Budapest Christmas Market, Ungaria

·  Site-ul oficial al targului

Sursa: http://www.bonsiromania.ro

Sporturi de iarnă “de ultimă generaţie” în România

 * Tradiţionala săniuţă, schiurile şi clăparii aferenţi încep să fie înlocuite, şi în ţara noastră, de sporturi noi şi de echipamente din ce în ce mai sofisticate *
Airboarding-ul, supranumit şi body-boarding sau soft-boarding, este cel mai nou sport de iarnă, apărut în întreaga lume doar de câţiva ani. El poate fi considerat o variantă high-tech a clasicului mers cu sania.

Spre deosebire de snowboard, airboarding-ul nu necesită o multitudine de echipamente speciale şi este foarte uşor de învăţat. Are o lungime de 125 cm şi o greutate de 2,5 kg. Înainte de utilizare, airboard-ul trebuie umflat cu aer. Pe partea inferioară este prevăzut cu caneluri, care înlesnesc executarea de viraje şi asigură opriri rapide. În opinia celor de la Transylvanian Adventures Team, airboarding-ul “reprezintă un mijloc ideal pentru team-building! Dacă vă place aventura, trebuie neapărat să încercaţi acest sport!”. Vârsta minimă a celor ce se pot încumeta să experimenteze airboardingul este de 10 ani, oganizatorii transilvăneni propunându-le temerarilor pârtii naturale în munţii Hăşmaş, Harghita, Gurghiu, Giurgeu şi Călimani. Tot ei pun la dispoziţie doritorilor airboard-urile, împreună cu căştile de protecţie, echipamentul personal fiind indicat să conţină haine de ski, încălţăminte de iarnă, ochelari de ski şi evident, mănuşi.
Aceluiaşi sport îi fac reclamă şi cei de pe blog.extreme-zone-adventure.ro, încă de anul trecut: “În această iarnă vom inaugura un nou sport, şi anume airboarding-ul. Este super tare!!! Vom începe pe pârtiile de la Arieşeni şi Stâna de Vale. Se poate practica pe orice pârtie, dar de preferat sunt pantele cu zăpadă pulver, nebătucită. Evitaţi zonele aglomerate de skiori sau de sănii. Începeţi treptat, cu pante mici, până învătaţi să controlaţi direcţia de alunecare. O să vă placă la nebunie!”

În condiţii ideale, scrie hoinareala.ro, în principal pe pârtii foarte bătătorite, cu airboarding-ul se pot atinge viteze incredibile, de peste 120 km/h, însă fiecare îşi poate ajusta viteza cu care se deplasează. În Occident airboarding-ul este deja considerat o nouă modă, detronând longevivul snowboarding. Primul airboard, în forma sa clasică, a fost fabricat în Elveţia de către inginerul Joe Steiner în 1990. Abia după 10 ani de experimente şi perfecţionare a design-ului acesta a putut prezenta lumii primul airboard.

Caiac pe zăpadă

Cei de la extreme-zone-adventure le propun amatorilor de senzaţii tari ture de snowkayaking la Arieşeni. Radu T. şi Ionut F. de la Extreme Zone Adventure sunt cei ce au introdus în ţară acest nou sport, iar la Arieşeni s-a dat startul pentru prima oara la snowkayaking, în România. Pe blogul extreme-zone-adventure.ro sunt oferite şi detalii despre neobişnuitul sport: “E un generator de adrenalină situat între sanie şi bob, accesibil, dar mult mai spectaculos. De ce este extrem? Fiindcă nu ai frâne şi nu poţi opri decât jos în vale, iar direcţia rectilinie cu greu poate fi modificată. Pentru menţinerea direcţiei poţi frâna uşor cu mâinile sau padela în lateral (stânga sau dreapta, după caz), dar asta nu te va încetini prea tare. Am încercat ambele variante de coborâre: cu şi fără padelă. Diferenţe mari nu sunt, dar când te foloseşti de padelă (vâslă) există riscul să cazi pe ea şi să o rupi, cum am şi păţit o dată. De viteză nu mai vorbesc. Când dai de hopuri ajungi să zbori. De oprit noi ne opream când ne mai răsturnam sau jos în vale. Dar scopul era viteza cât mai mare şi salturi pe măsură. Nu îţi trebuie prea multe cunoştinţe tehnice ca să te dai cu caiacul pe zăpadă, ca şi la ski sau la snowboarding, îţi trebuie doar mania vitezei şi spiritul de aventură. Într-un caiac eşti mai în siguranţă ca pe o sanie şi mai liber ca într-un bob, dar am obţinut ceea ce urmăream, distracţie la viteză mare. Surprinzător, pentru mine, caiacul "iartă" o grămadă de gropi sau dâmbuleţe, care în mod normal ar determina o oprire foarte bruscă şi foarte neplăcută, dar aproape toate obstacolele de acest gen erau transformate în trambuline mai mari sau mai mici.
Recomandăm, pentru o siguranţă în plus, ca echipament: cască, ochelari de ski, mănuşi, etc. mai ales pentru "artificiile" cu caiacul în aer şi în special pentru aterizări. Pentru o coborâre mai puţin extremă se poate alege o pantă mai domoală, unde caiacul nu accelerează atât de puternic. Nu recomandăm sub nicio formă coborârea pe pârtiile amenajate, deoarece la o viteza prea mare pierzi controlul foarte uşor şi ajungi un pericol pentru tine, dar mai ales pentru ceilalţi oameni. Poziţia corectă în caiac este aplecat în faţă. Această poziţie previne posibile şocuri asupra coloanei vertebrale. Este important să îţi alegi locul de oprire, liber, fără obstacole, preferabil într-o vale sau pe o contra-pantă. Pentru a practica snowkayaking-ul în toată splendoarea lui, vă recomand să o faceţi pe zăpadă pufoasă sau după ce a nins proaspăt şi să evitaţi gheaţa!”.

Escalade şi plimbări cu sănii trase de câini

Transylvanian Adventures Team - Carpathian Adventures are şi alte oferte după ce frigul se înstăpâneşte în România: “perioada iernii în Cheile Bicazului reprezintă o excelentă ocazie de a încerca ceva nou pentru dumneavoastră: escalada pe pereţi de gheaţă. Alături de instructorii noştri, vă veţi simţi în permanenţă în perfectă siguranţă, desluşind pas cu pas, în decurs de doar câteva ore, tainele căţăratului pe gheaţă. Nu este necesară experienţă anterioară”. Pentru cei mai romantici, transilvănenii vin cu altă ofertă: “aţi visat vreodată să călătoriţi cu o sanie trasă de câini Husky? Probabil că da, dar pentru că acest lucru era posibil numai în Alaska sau în Ţările Nordice, până acum nu aţi avut ocazia să încercaţi acest sport. Noi vă oferim posibilitatea parcurgerii unor trasee de o rară frumuseţe prin munţii Harghitei, Hăşmaşului şi Gurghiului, în compania a 12 câini Husky devotaţi şi prietenoşi”.

Pe skiuri, propulsat de vânt

Kiteboarding-ul de iarnă se poate practica pe munte, pe lacuri şi câmpii îngheţate sau chiar pe câmpii cu iarbă verde. Supranumit şi snowkiting, sportul se practică pe skiuri sau placă, propulsia fiind asigurată de un zmeu - cu puterea vantului. Locaţia ideală pentru snowkiting trebuie să fie un spaţiu larg, lacuri bine îngheţate, cu un strat de zăpadă de 10-15 cm. Stratul de zapadă de 10-15 cm este mai confortabil când cazi şi nu este nici aşa de mare, încât să împotmolească un începător. După ce faci progrese în acest sport, vei căuta zăpadă din ce în ce mai mare. De pe www.xtrem.ro se pot afla şi alte indicaţii de rutină referitoare la snowkiting: “inspectează bine terenul unde ai de gând să te dai cu snowkiteul, înainte de a începe să te dai. Verifică dacă sunt copaci, garduri, case, linii de înaltă tensiune sau străzi în zonă. Păstrează o distanţă de 100 de metri faţă de orice obstacol, pe direcţia vântului şi ţine cont că, pe gheaţă, nu poţi opri snowkiteul prea rapid, iar dacă se întâmplă să cazi, vei mai aluneca pe o distanţă considerabilă. Este important să ţii cont şi de faptul că zmeul te poate face să execuţi salturi mari, iar gheaţa este mai tare şi deci mai dureros în cazul în care vei cădea, decât asfaltul. Nu sări cu snowkiteul decât dacă eşti sigur că vei avea spaţiu suficient pentru aterizare în siguranţă”.

Snowkiting diferă de celalalte sporturi alpine prin aceea că dă posibilitatea de a te deplasa în ce direcţie doreşti, chiar şi la deal. Sportul a fost inventat în Statele Unite la mijlocul anilor `80, când se utilizau un fel de paraşute transformate pentru a se merge cu skiurile pe lacurile îngheţate şi pe câmpuri. Astfel, s-au dezvoltat mici ateliere unde se construiau kiteski-urile. A devenit un sport foarte popular acolo unde se practică sporturile de iarnă, în Franţa, Elveţia, Austria, Norvegia, Suedia şi vestul Statelor Unite. Denumirea de snowkiting a fost inventată în ţările europene de către practicanţii acestui sport. Primul club de kiting din România a fost înfiinţat de trei braşoveni, în iarna 2008- 2008. 

Fascinanta lume a sculpturilor din gheaţă

* Concursurile de modelare a sloiurilor sau festivalurile sculpturii în gheaţă au împânzit lumea * Japonia, China, Belgia, Franţa, Statele Unite şi Canada organizează veritabile lupte ale imaginaţiei creatorilor, spre bucuria copiilor, dar şi a adulţilor pasionaţi de frumos *
Din uriaşe blocuri trans­lucide, care pot cântări până la câteva tone, iau naştere, uneori chiar sub ochii specta­torilor, castele, animale fantastice, re­plici ale unor statui celebre sau po­veşti îngheţate peste care tro­nea­ză spi­ri­tul Crăiesei Zăpezii. Noaptea, con­sis­tenţa statuilor de gheaţă este spo­rită de savante jocuri de lumini colorate, ce scot în evidenţă contururi şi detalii pe care lumina albă a Soarelui le tăi­nu­ia.
Dar asta nu este totul. De curând, scrie descopera.ro, au apărut şi-şi fac concurenţă acerbă firme care sculptează în gheaţă, la comandă, tot ce doriţi pentru recepţii, nunţi, botezuri, vernisaje sau serbări în instituţii. Puteţi comanda logo-ul firmei dvs., bustul sărbătoritului, sau puteţi organiza un bufet de gheaţă pe care să aşezaţi mâncărurile şi care, pe măsură ce se apropie stingerea, începe să se topească. Pentru mulţi, asta este, de fapt, prin­cipala virtute a unor astfel de sculpturi: în cursul topirii, obiectul se metamor­fozează ca o operă vie. Publicul nu rămâne doar spectator: sedus de senzaţia de răcoare, se învârte în jurul blocului de gheaţă, îl atinge şi îl mângâie, respiră asupra lui, grăbindu-i, din prea multă dragoste, dispariţia.

Poveste de dragoste, topită de primul palat de gheaţă

Geneza primului palat de gheaţă împleteşte o poveste de dragoste, o teribilă iarnă rusească şi cruzimea unei împărătese în ultimul ei an de viaţă. Ana Ivanovna (1693-1740), nepoată a lui Petru cel Mare, a devenit împărăteasă în 1730, întrucât rămăsese văduvă de câţiva ani. Deşi a petrecut mult timp la Moscova, ea nu a mutat capitala de la Sankt Petersburg, oraş de care se leagă construirea primului palat de gheaţă al Europei. Prilejurile nu au fost, povesteşte www.revistamagazin.ro, de natură strict artistică. Istoria spune ca unul dintre membrii Curţii imperiale, prinţul Mihail Galitin, s-a îndrăgostit nebuneşte de o italiancă şi s-a căsătorit cu ea în ascuns. Când fapta a ieşit la lumină, Ana Ivanovna s-a supărat foarte tare pe prinţ, întrucât aleasa sa era catolică - fapt ce reprezenta o ofensă la adresa Curţii. În scurt timp, italianca a murit şi împărăteasa s-a decis să-l pedepsească aspru pe tânărul văduv.

Arhitectul Piotr Eropkin a fost desemnat să construiască un palat de gheaţă la Sankt Petersburg. Cu ajutorul blocurilor de gheaţă „sudate” cu apă, construcţia a fost realizată în groaznica iarnă a anului 1740, când se pare că temperaturile au scăzut sub minus 30 de grade. Palatul a avut 24 de metri înălţime şi 70 metri lăţime. Încăperile aveau mobilier de gheaţă, iar zidurile erau decorate cu sculpturi de gheaţă. Prinţul Galitin a fost obligat să se recăsătorească cu o slujnică, în costum de clovn. În noaptea nunţii, cei doi miri au fost obligaţi să doarmă dezbrăcaţi în dormitorul nupţial al palatului de gheaţă, unde până şi pernele erau din gheaţă. Cei doi tineri au supravieţuit cu greu acestei pedepse... În vara următoare, palatul s-a topit, iar împărăteasa a murit, la 47 de ani, în urma unei teribile crize de rinichi.  

Festivaluri de tradiţie în lumea blocurilor de gheaţă

Cel mai vechi festival de acest gen este cel din Quebec (Canada), care din 1885 are obligatoriu proba “palatului de gheaţă”. Cel mai înalt a fost construit în 1941 – el atingând 45,7 metri. Cel mai mare a fost cel din 2004, care a fost constituit din peste 30 de mii de blocuri de gheaţă. Orăşelul Sapporo este şi el deja renumit prin “Festivalul Zăpezii”, care a devenit o tradiţie japoneză ce datează de mai bine de o jumătate de veac. Ideea a fost pusă în practică în 1950, de nişte liceeni care încercau să-şi dovedească unul altuia că pot realiza sculpturi din zăpadă, în parcul central Odori, din Sapporo. Principalul atu pentru acest festival l-a reprezentat anul 1972, când evenimentul a coincis cu jocurile olimpice de iarnă, organizate la Sapporo. Atunci el a putut beneficia de promovare internaţională, deoarece concursul încurajează creativitatea. Evenimentul nu este doar unul organizat pe timpul zilei. Luminile care înconjoară sculpturile sunt aprinse toată noaptea.

Sculpturi uriaşe la Festivalul Harbin din China

În China are loc un festival al iernii, “Harbin International Ice and Snow Festival”, în care vizitatorii admiră sculpturi gigantice din gheaţă. În afara de construcţiile din gheaţă care reflectă arhitectura tradiţională chineză, în ianuarie 2009 s–a putut admira şi sculptura din gheaţă înaltă de 160 metri a lui Moş Crăciun, organizatorii spunând că e cea mai înaltă din lume. Realizat de artişti plastici din sute de tone de gheaţă, acest orăşel strălucitor transformă complet străzile înfrigurate din Harbin, capitala provinciei Hei­longjiang. Pe lângă complicatele clădiri sculptate, scrie “Ziua”, se regăsesc tobogane de gheaţă, iglu-uri, pagode şi chiar şi o copie în miniatură a Disneyland-ului. În timpul nopţii, întregul complex este iluminat de lumini multicolore şi lampioane de gheaţă.  Oraşul Harbin, aflat în vecinătatea Siberiei, este una dintre cele mai reci regiuni din China. În ciuda gerului cumplit, "obişnuiţii" acestui festival stau la cozi interminabile pentru a înota în piscinele îngheţate. Acest eveniment al sezonului de iarnă atrage, în mod surprinzător, o mulţime de cupluri care vin din toate colţurile Chinei pentru a avea parte de o "nuntă albă" în adevăratul sens al cuvântului. Până în momentul de faţă, peste 20 de cupluri şi-au unit destinele în Harbin, în timpul unei ceremonii comune.

Tradiţia câştigă teren şi în Europa

Cu doi ani în urmă, la “Festivalul de Sculpturi în Gheaţă şi Zăpadă” de la Bruges, Belgia – şi-au dat întâlnire 40 de artişti din Canada, Rusia, Japonia, America şi Finlanda. Ei au prelucrat 300 de tone de gheaţă cristalină şi 400 de tone de zăpadă în interiorul unei incinte special amenajate cu temperatura de -6 grade Celsius şi cu un sistem performant şi silenţios de realizare a frigului. Lumea feerică a poveştilor a fost completată cu o sală de bal din gheaţă şi o rochie din gheaţă a Crăiesei Zăpezii, în timp ce pe zidurile cetăţii se căţărau o suită de animale, de asemenea din gheaţă. Vizitatorii însetaţi aveau la îndemână inclusiv un “Bar de Gheaţă”.

La realizarea sculpturilor, au fost utilizate mai multe sortimente de gheaţă - naturală, dar şi artificială - cea naturală fiind importată din Laponia, de pe fluviul Torne, în apropiere de Jukkasjärvi. „Este o gheaţă specială, naturală, cu o magnifică culoare bleu-clair şi fără aer în interior. E precum cristalul“, descriu organizatorii, citaţi de “Cotidianul”. Blocurile sunt tăiate direct pe malul apei. Ele măsoară doi metri lungime, 1,20 m lăţime şi 60 cm grosime, iar fiecare cântăreşte circa 1.700 kg. Datorită greutăţii lor, îmbinarea blocurilor se realizează perfect, putând fi obţinute sculpturi de până la 8 m înălţime.

 Doi dintre artişti, Leslie din Canada şi Max din Venezuela, au declarat că preferă să lucreze cu gheaţă pentru că „aceasta oferă posibilitatea de a face opere grandioase, chiar dacă sunt efemere“. „Este perfect. Temperatura este controlată, deci sunt condiţii perfecte de lucru, iar materia de bază - gheaţa - nu este chiar orice gheaţă“, susţine Max. Aceasta este prelucrată cu utilaje speciale - snow crusher. Artiştii adaugă şi zăpadă artificială, având în vedere cantitatea necesară unor sculpturi de mari dimensiuni. Ea este obţinută prin pulverizarea de azot lichid la temperatura de -197 grade Celsius şi apă, care împreună dau cristale de gheaţă. Fiecare dintre artişti are propria tehnică şi ustensilele sale, iar sculpturile sunt realizate de la vârf spre bază. Detaliile sunt realizate la final, fiind utilizate diverse aparate, inclusiv fierul de călcat cu vapori.

Munţii României, fascinanţi la vreme de iarnă

Foto: www.eva.ro

* Sărbătorile de iarnă se apropie, motiv pentru care lansăm o invitaţie spre maiestuoasele culmi montane ale României, mult mai accesibile acum, odată cu dezvoltarea  turismului rural *

Munţii Bucegi

Între masivele Iezer, Bucegi şi Piatra Craiului întâlnim măguri, culmi prelungi şi curmături care depăşesc 1100 metri, dar şi văi cu aşezări de tip pastoral. În zonă întâlnim cheile Dâmboviţei, Dâmbovicioarei, Oraţii, Crovului, Rudăriţei, Râului, Prăpastiei, precum şi peşterile Dâmboviţei şi Dâmbovicioarei. În Bran, Moeciu şi Simon, localităţi aşezate pe drumul vechi al Branului, necesitatea de apărare a altor timpuri explică prezenţa gospodăriilor cu ocol întărit, cu anexele dispuse în careu. Specifice sunt şi gospodăriile risipite de la Măgura, Peştera şi Sirnea, la adăpostul versanţilor, unde alternează cu păşuni şi fâneţe, sau cele de la Ciocanu, grupate în jurul izvoarelor. În genere, gospodăriile se risipesc până la altitudini de peste 1200 metri, iar distanţele faţă de sălaşe şi stâne scad frecvent sub un kilometru. Cea mai mare localitate este Bran, cu nucleul în jurul castelului Bran. Construit în 1377, castelul este astăzi muzeu de artă feudală, lângă care poate fi admirat şi un muzeu etnografic în aer liber.

Munţii Bihor

Situaţi central în Apuseni, munţii Bihor şi Vlădeasa urcă în vârfurile Cucurbata Mare la numai 1849 metri şi în Vlădeasa la 1836 metri, dar renumele lor este dat de un faimos carst, de numeroasele peşteri şi chei. Unele din aceste monumente ale naturii (gheţarul şi peştera Scărişoara, peşterile Focul Viu, Cetăţile Ponorului), au renume internaţional. În jurul carstului din Padiş, o adevărată “casă subterană a apelor”, regăsim vârful Vlădeasa, un masiv al contrastelor, în care se îmbină formele greoaie ale cristalinului şi cele suple ale calcarelor.

Călimanii

În partea de vest a Carpaţilor întâlnim Munţii Călimani, Gurghiu şi Harghita, care se extind din sudul Depresiunii Dornelor până dincolo de Defileul Oltului de la Tuşnad.

Condiţiile naturale, dar şi resursele de subsol reduse au determinat un grad moderat de umanizare, care creşte de la nord spre sud. Satele apar marginal, urcă uneori şi pe platourile vulcanice (la sud de Târnava Mică) şi sunt în general mici, sub 500 locuitori.

Munţii Ceahlău

Legendarul Ceahlău, “Olimpul Moldovei”, ocupă poziţie centrală în lanţul răsăritean al Carpaţilor. Stâncile piscurilor se oglindesc în undele lacului Izvorul Muntelui (Bicaz). Cu cei 1907 metri - vârful Ocolaşul Mare şi 1900 metri - vârful Toaca (Ceahlăul), domină munţii învecinaţi şi Valea Bistriţei, permiţând privelişti până spre Pietrosu Călimanului sau spre Dunăre. Masivul Ceahlău are la est valea Bistriţei cu lacul baraj Bicaz, la vest valea superioara a Pintecului şi Bradului(Caprei), iar la sud şi nord valea Bicazului şi a Bistricioarei. Supremaţia zonei este conferită de cei 400 - 500 metri de adevărat beton natural, cunoscut sub numele de conglomerate de Ceahlău, care încep să se dezvolte în jurul altitudinii de 1400 metri.

Munţii Făgăraş

Masivul Făgăraşului reprezintă complexul muntos din Carpaţii Meridionali, cuprins între râurile Olt, la vest şi Bârsa Grosetului şi Dâmboviţa, la est. În cadrul acestui spaţiu, se disting două şiruri de munţi aproape paralele, unul nordic, al Munţilor Făgăraşului şi unul sudic, constituit din şirul Munţilor Cozia – Frunti – Ghitu, continuat prin Masivul Iezer -Păpuşa. Între cele două şiruri de munţi se află Culoarul Loviştei. Baza abruptului Făgăraş este marcată şi de inversiuni de temperatură, circulaţia descendentă a maselor de aer (foehnul), făcându-se simţită în jumătatea nordică a Depresiunii Făgăraşului, unde aşezările se îndesesc şi unde predomină terenurile arabile. Munţii Făgăraş intră în contact, în partea sudică, prin Munţii Cozia, Frunţi, Ghiţu şi Iezer, cu Subcarpaţii Getici. La est, se prelungesc prin Culoarul Bran - Rucăr - Dragoslavele, Masivul Piatra Craiului şi Muntii Persani. În mare parte, limita se insinuează pe Dâmboviţa şi pe afluenţii acestora, precum şi pe Bârsa, unde ia aspectul unui culoar suspendat, întrerupt de curmături. Sectorul nord - estic îl formează Culoarul Tămaşului desfăşurat pe Dâmboviţa, pe Tamaş, curmătura Tamaşului (1370 metri) şi Bârsa şi Culoarul Oticului către vest.

Parângul

Numele de Parâng, cu o rezonanţă străveche, desemnează vârful cel mai înalt din grupul de munţi dintre Olt, Jiu şi Strei - Parângu Mare (2519 metri). Îi urmează ca altitudine vârful Parângu Mic sau al Petroşanilor (2074 metri). Munţii Parâng se înscriu pe domeniul danubian, descoperit de sub pânza getică. În Parâng s-au instalat gheţari puternici în complexe etajate, continuate cu văi din lungul cărora coborau limbi de gheaţă de câţiva kilometri (pe Lotru, Jiet şi Latoriţa).

Piatra Craiului

Este o înaltă şi “subţire lamă de călcare”, lungă de circa 22 km şi se află între văile joase ale Dâmboviţei şi Bârsei, pe de o parte şi depresiunea Ţării Bârsei, pe de alta (altitudine maximă: vârful Piatra Craiului sau Omu - 2238 metri). Rai al alpinismului, alături de Bucegi, masivul oferă drumeţilor trasee în lungul şi de-a curmezişul abrupturilor sau pe cunoscuta creastă principală îngustă.

Postăvarul

În vecinătatea Braşovului, masivele Postăvaru de o parte şi Piatra Mare de altă parte a Văii Timişului se ridică din depresiunea Bârsei, atingând la vârful Cristianu Mare 1804 metri, iar la vârful Piatra Mare 1843 metri. Stânci modelate, poieni, păduri bogate, trasee relativ lesnicioase şi scurte oferă frumoase excursii la sfârşit de săptămână. Poiana Braşov (1020 metri), polarizează activitatea turistică în masivul Postavaru.

Munţii Retezat

Cei mai înalţi şi mai stâncoşi din Carpatii Meridionali, sunt cuprinşi între Strei-Jiu şi Dunăre. Alături de Făgăraş şi Bucegi, se situează în vârful piramidei de frumuseţi carpatine, mai ales prin căldările şi lacurile glaciare. Bucura, cu o suprafaţă de 8,86 ha şi o adâncime de 19,7 metri, este cel mai mare lac glaciar din Carpaţii României, iar lacul Zănoaga, cu o suprafaţă de 6,50 ha, deţine recordul de adâncime, cu 29 metri. În Munţii Retezat se afla circa 100 de lacuri glaciare. Mulţumită acestora, precum şi florei şi faunei bogate, Retezatul a fost inclus în Parcul Naţional cu acelaşi nume, rezervaţie a biosferei.

Munţii Rodnei

Cei mai impunători dintre toate masivele Carpaţilor Orientali, ocupă un spaţiu vast, între Sălăuţa, Someşu Mare şi Depresiunea Maramureşului. Prezintă o mare diversitate de forme de relief, culmea principala, între pasurile Setref şi Rotunda, vârfuri semeţe, povârnişuri. Cele două flancuri asimetrice scot în evidenţă o succesiune de culmi, din care se detaşează numeroase vârfuri ce depăşesc 2000 metri: Pietrosu (2303), Rebra (2221), Buhăiescu (2066), Repedea (2074), Negoiasa Mare (2041), Puzdrele (2188),Vârful Laptelui (2172), Galatiu (2048), Gargalau (2158),Varful Omului (2134), Ineu (2279).

Munţii Vrancei

Prin înălţimile lor remarcabile, munţii Vrancei domină Carpaţii de Curbură. Cu toate că vârful cel mai înalt este Goru (1785 metri), vârful Lăcăuţi, cu staţia sa meteorologică (1777 metri), este cel mai cunoscut şi vizitat. Alte vârfuri importante: Giurgiu (1700), Pietrosul (1679) şi Zboina Frumoasa (1657). Munţii Vrancei sunt alcătuiţi din gresii, conglomerate, argile, marne şi mai rar calcare. Stâncăriile sunt mai puţin râspândite. În partea de sud-vest, munţii Vrancei se învecinează cu masivul Penteleu (1772). Drumeţia este posibilă folosind pentru înnoptare cantoane silvice, cabana forestiere, stâne şi… cortul propriu.

Iezer- Păpuşa

Alături de alte valori alpine ale Carpaţilor Meridionali, munţii Iezer - Păpuşa sunt un alt spaţiu de frumuseţe la patrimoniul drumeţiei montane. Înconjurat pe trei laturi de apele Doamnei şi Dâmboviţei, blocul înalt al acestor munţi atinge în Vârfu Roşu 2469 metri, iar în vârfurile Iezerul Mare şi Păpuşa, 2462, respectiv 2391 metri. Coroana piscurilor înalte rămâne deschisă spre sud, loc de ieşire al apelor bogate ale Râului Târgului spre ţinutul muscelelor.