* Valori aparţinând BNR, unor diverse bănci româneşti private, societăţi comerciale, persoane particulare - au fost transportate din România în Rusia ţaristă, în timpul primului război mondial *
Scopul era de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale. După Marea Revoluţie din Octombrie şi preluarea puterii de către comunişti, sub conducerea lui Lenin, tezaurul a fost sechestrat. Aceasta a fost parţial restituit, scrie Wikipendia.org, în trei tranşe separate. Zeci de tone de aur au rămas la Moscova, ele fiind subiect de tensiune diplomatică între România şi Rusia.
Spre Moscova, “via” Iaşi
În august 1916, România a intrat în război. Deşi campania a debutat favorabil, în scurt timp trupele germane, austro-ungare şi bulgare au preluat iniţiativa, conducerea României fiind nevoită să mute capitala ţării de la Bucureşti la Iaşi. În noiembrie, s-a decis şi mutarea sediului Băncii Naţionale a României, ocazie cu care şi tezaurul său a fost transportat la Iaşi. Principalul activ cuprins în tezaur era cantitatea de 93,4 tone de aur, formată din 91 de tone de monede istorice de aur şi 2,4 tone de lingouri de aur. Cele 91 tone de monezi de aur aparţineau băncilor româneşti particulare, firmelor private şi persoanelor private, iar cele 2,4 tone de lingouri de aur aparţineau, în exclusivitate, BNR. La acea dată, Banca Naţională a României era în totalitate o bancă privată.
La începutul lunii decembrie 1916, frontul de apărare nu era stabilizat şi se punea problema evacuării Guvernului peste Prut, în Rusia. La 2 decembrie, Consiliul General al BNR aproba posibilitatea punerii la adăpost a tezaurului în Rusia, punct de vedere care, la 8 decembrie, era susţinut şi de Guvern, prin vocea ministrului de finanţe Emil Costinescu. Oficialul menţiona şi varianta transferării tezaurului la Londra, dar considera că drumul era prea periculos, aşa că a optat pentru Kremlin.
La 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniştri aproba transferul tezaurului în Rusia, după ce ministrul Rusiei la Iaşi, generalul A. Mossoloff comunicase că guvernul rus garanta integritatea lui pe timpul transportului şi pe durata şederii la Moscova. Protocolul care prevedea predarea Tezaurului în aur către delegaţii guvernului imperial rus a fost semnat la Iaşi, la 14/27 decembrie 1916.
Zeci de vagoane cu averea României, în bejenie
Între 12 şi 14 decembrie 1916, în gara Iaşi, s-au încărcat în 17 vagoane un număr de 1738 casete, în care se afla depozitat aurul, deţinut sub formă de lingouri şi monede diverse (majoritatea mărci germane şi coroane austriece). La acestea s-au mai adăugat două casete, conţinând bijuteriile Reginei Maria. La terminarea operaţiunilor de încărcare s-a semnat un Protocol în trei exemplare, câte unul pentru partea rusă, Ministerul de Finanţe român şi Banca Naţională. Transportul a sosit la Moscova la 21 decembrie 1916. Delegaţii României - directorul BNR Theodor Capitanovici, cenzorul A. Saligny şi casierul central M.Z. Dumitrescu au inventariat tezaurul ajuns la Moscova şi, la 16 februarie, au redactat un protocol semnat de reprezentanţii Ministerului de Finanţe rus şi de consulul român la Moscova, P. Guerin. Restituirea valorilor urma a se face delegaţilor BNR, investiţi în mod special pentru acest scop.
La începutul anului 1917 izbucnea la Petrograd Revoluţia rusă, încheiată cu Revoluţia din Octombrie şi preluarea puterii de către bolşevici. Deşi se reuşise stabilizarea frontului în Moldova, responsabilii politic români erau îngrijoraţi de posibilitatea spargerii frontului de către armatele germane. La 18 iulie 1917, Consiliul de Miniştri hotăra, la propunerea lui Nicolae Titulescu, atunci ministru de finanţe, strămutarea sediului şi avutului Băncii Naţionale în Rusia. S-au făcut pregătiri pentru transportarea valorilor BNR în Rusia, precum şi a celor aparţinând Casei de Depuneri şi altor instituţii publice şi particulare. Încărcarea şi plecarea trenului s-a făcut în perioada 23 – 27 iulie 1917. Trenul avea 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau valorile Băncii Naţionale, cu o valoare declarată de 1.594.836.721,09 lei, dintre care aur efectiv în valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluată la 500.000 lei, iar restul reprezentând titluri, efecte, depozite şi alte valori. Valorile Casei de Depuneri ocupau 21 de vagoane, respectiv 1.661 de casete, al căror conţinut era estimat la circa 7,5 miliarde lei.
Sechestrarea tezaurului
La 17 aprilie, pe fundalul tulburărilor din Rusia, Lenin a revenit din Elveţia. El a preluat puterea la 7 noiembrie, înlăturând guvernul provizoriu. La Moscova, garda de cazaci însărcinată cu paza tezaurului românesc a trecut de partea revoluţiei.
Între timp, situaţia se complica şi în Moldova, unde se refugiase guvernul. Armata rusă de pe teritoriul românesc era în curs de bolşevizare, iar comandantul său, generalul Scerbacev, nu mai avea controlul asupra acesteia. La Socola, lângă Iaşi, se instalase un Stat Major bolşevic care avea drept obiectiv înlăturarea regelui Ferdinand I, instituirea unui regim sovietic în România şi asasinarea lui Scerbacev. Împotriva acestuia s-a organizat un atentat la 21 decembrie; acesta eşuând, comandantul rus a cerut sprijinul armatei române pentru distrugerea centrului bolşevic de la Socola. Consiliul de Miniştri a aprobat cererea, dezarmând soldaţii ruşi şi expediindu-i peste Prut. Acest fapt a plasat România în conflict deschis cu puterea bolşevică de la Petrograd.
La 15 martie 1917, în Basarabia se proclamase Republica Democratică Moldovenească, dar armatele ruseşti făceau imposibilă instaurarea ordinii. În aceste condiţii, Sfatul Ţării cere intervenţia armatei române, care a trecut Prutul la 20 ianuarie 1918. La 26 ianuarie, Rusia, prin Troţki, comisarul afacerilor externe, anunţa ruperea relaţiilor diplomatice cu România. Tot atunci, Troţki declara că „fondurile româneşti depuse la Moscova sunt intangibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic îşi ia răspunderea păstrării acestor fonduri şi a predării lor în mâinile poporului român”.
Trei restituiri parţiale
În 1935 s-au primit 1.443 de lăzi. Singurele bancnote restituite BNR au fost cele româneşti. În transport au mai fost documente vechi, cărţi rare, planuri, hărţi, arhive, acte, manuscrise, obiecte bisericeşti, covoare, carpete, depozite, tablouri, picturi, schiţe, desene, colecţii de artă ş.a.
În vara anului 1956, ruşii au fost protagoniştii unui gest de bunăvoinţă mult mai amplu, ei restituind “Tezaurul de la Pietroasele”, 120 de tablouri semnate de Grigorescu, vase liturgice din aur şi argint, cărţi şi miniaturi vechi, bijuterii, 156 de icoane, 418 tapiţerii, 495 obiecte de cult religios, etc. În total, expoziţia deschisă la Bucureşti în august 1956 cu obiectele sosite din URSS a inclus nu mai puţin de 39.320 de piese, dintre care 33.068 de monede de aur şi 2.465 de medalii, 1.350 de tablouri şi desene, restul de circa 2.500 de obiecte fiind obiecte de orfevrărie medievală, broderii liturgice, icoane şi stofe vechi.
În 2008, în urma unor demersuri ceva mai ample iniţiate de Ion Iliescu în 1994, la Muzeul Naţional de Istorie a României au ajuns 12 monede de aur, ce proveneau din primul transport plecat la Moscova. Ele fuseseră cerute de Ioan Talpeş, consilierului prezidenţial pe probleme speciale, ca o dovadă de bună credinţă.
Rezolvări “în coadă de peşte”
La 4 iulie 2003 s-a încheiat Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare dintre România şi Federaţia Rusă. Partea rusă a refuzat reglarea problemei tezaurului prin tratat; în schimb s-a agreat constituirea unei comisii de istorici români şi ruşi care să studieze chestiunea. Comisia s-a întâlnit pentru prima dată în perioada 19- 21 octombrie 2004, la Bucureşti, numai că nu s-a avansat foarte mult până în prezent.
În 19 aprilie 2004, firma germană “Capital Consulting” a transmis către Banca Naţională a României o ofertă de retrocedare a celor 93,4 tone de aur din partea Moscovei, dar BNR nu a raspuns niciodată acestei oferte, venită pe canale private, din partea Kremlinului. Alte detalii legate de neobişnuita ofertă, pe http://www.cadranpolitic.ro/?p=180
