* Oamenii de ştiinţă susţin că autocontrolul poate fi modificat cu ajutorul unui câmp electromagnetic *
Se ştie că orice organism viu este capabil să exercite un soi de autocontrol asupra unei multitudini de funcţii şi comportamente: cum ar fi sinteza proteinelor, traiectoria către o destinaţie sau obiectiv, fuga din faţa unui prădător sau acumularea de provizii. Pentru că, fără o atitudine similară, supravieţuirea ar fi cu siguranţă foarte scurtă. În ceea ce priveşte strict fiinţa umană, scrie descopera.ro, recent, în cadrul a două studii independente, oamenii de ştiinţă au demonstrat că pot modifica autocontrolul şi simţul moral al unui individ, manipulând anumite zone cerebrale cu ajutorul unui câmp electromagnetic.
Principiul “plăcerii”, concurat de cel al “realităţii”
Potrivit lui Freud, "părintele" psihanalizei, principiul plăcerii este unul dintre cele două principii fundamentale care guvernează funcţionarea psihicului uman. "Teoria psihanalitică admite fără rezerve că evoluţia proceselor psihice este reglată automat de principiul plăcerii. Altfel spus, credem că activitatea psihică este declanşată de fiecare dată de o tensiune dezagreabilă sau penibilă şi că scopul ei este de a diminua această tensiune, înlocuind o stare neplăcută printr-una plăcută", scrie acesta în "Dincolo de principiul plăcerii".
În acelaşi timp însă, dacă principiul plăcerii cere satisfacerea imediată şi necondiţionată a tendinţelor instinctuale şi este atotputenic în primele faze ale dezvoltării copilului, cel de-al doilea - care în viziune freudiană guvernează funcţionarea psihicului uman - este principiul realităţii. Spre deosebire de primul, acesta nu mai cere satisfacerea imediată a tendinţelor instinctuale: "Sub influenţa instinctelor de conservare ale Eului, principiul plăcerii păleşte şi cedează locul principiului realităţii. Sub puterea căruia, fără să renunţăm la scopul final - “plăcerea” - consimţim să amânăm obţinerea ei şi să suportăm chiar o neplăcere de moment pentru a ajunge în cele din urmă la plăcere". Iar afirmarea treptată a principiului realităţii în dauna celui al plăcerii se realizează datorită dezvoltării funcţiilor conştiinţei, considerându-se că maturizarea psihică a unui individ este atinsă atunci când principiul realităţii dobândeşte supremaţia.
Mecanismele recompensei, perturbate
Opţiunile pe care le aveţi de făcut între facil şi complicat sau între un deliciu şi ceva anost
depind de cât de dezvoltat aveţi cortexul lateral prefrontal stâng, o zonă cerebrală aflată deasupra urechii. Descoperirea, completează descopera.ro, a fost făcută de Bernd Figner de la Columbia University din New York, pe parcursul unui studiu asupra dereglărilor psihiatrice asociate jocului de noroc compulsiv, consumului de droguri şi alcoolismului.
"Cortexul prefrontal stâng este una dintre zonele creierului care se maturizează mai târziu: este cea care controlează mecanismele recompensei şi ne permite să rezistăm tentaţiilor", a explicat Figner. Iată de ce copiii şi adolescenţii sunt mult mai impulsivi decât adulţii şi reuşesc cu dificultate să reziste tentaţiilor de tot soiul. Cercetătorul şi-a testat validitatea teoriei pe 52 de voluntari: le-a inhibat temporar, prin intermediul unui impuls electromagnetic, funcţionarea anumitor zone ale creierului, şi apoi i-a întrebat dacă preferă să primească 20 de dolari imediat sau 30 peste două săptămâni. Toţi au declarat că preferă recompensa imediată.
Judecată morală “curentată”
Liane Young, o cercetătoare de la MIT, s-a jucat şi ea pe creierul cobailor umani, demonstrând felul în care un câmp magnetic poate altera percepţia unui individ asupra conceptului de moralitate. Echipa condusă de Young a identificat, cu ajutorul rezonanţei magnetice funcţionale, conexiunea temporal-parietală dreaptă ca fiind zona cerebrală unde este elaborat conceptul de moralitate. A modificat apoi capacitatea de transmisie a impulsului electric în această zonă, aplicând pe ţeasta voluntarilor un câmp magnetic slab, după care le-a cerut să-şi exprime o judecată cu privire la anumite situaţii ipotetice: de exemplu, cea în care un huligan împinge intenţionat o bătrânică, provocându-i o fractură la un genunchi, contrapusă alteia în care o persoană provoacă acelaşi incident, dar din neatenţie. Pe cât se pare, câmpul magnetic i-a "ameţit" pe subiecţii implicaţi în studiu, făcându-i incapabili să mai exprime o judecată morală cu privire la cele două situaţii.
Autocontrolul poate fi contagios
Reţeaua aproape fizică de relaţii sociale în care trăim reprezintă un soi de sistem ecologic unde comportamentul fiecăruia poate, în anumite limite, să destabilizeze sau să stabilizeze grupul din care face parte. În orice interacţiune, noi transmitem mesaje emoţionale care îi pot influenţa pe cei din jur, iar în mediile foarte dezorganizate şi în conjuncturi puternic tensionate şi ostile, forţa contagioasă a emoţiilor negative poate deveni copleşitoare.
Dacă este adevărat că atitudinile negative şi comportamentele incorecte sunt adeseori imitate (în rezonanţă cu străvechea vorbă românească "te bagi în tărâţe, te mănâncă porcii") şi au o tendinţă de a se răspândi aproape "virală", la fel de valabil este şi contrariul. Rezultatele unei serii de experimente făcute vreme de aproape doi ani pe sute de voluntari, în condiţii de laborator, publicate recent în revista "Personality and Social Psychology Bulletin", au scos la iveală faptul ca autocontrolul poate fi aproape la fel de "contagios" precum proasta educaţie.
Dacă este adevărat că atitudinile negative şi comportamentele incorecte sunt adeseori imitate (în rezonanţă cu străvechea vorbă românească "te bagi în tărâţe, te mănâncă porcii") şi au o tendinţă de a se răspândi aproape "virală", la fel de valabil este şi contrariul. Rezultatele unei serii de experimente făcute vreme de aproape doi ani pe sute de voluntari, în condiţii de laborator, publicate recent în revista "Personality and Social Psychology Bulletin", au scos la iveală faptul ca autocontrolul poate fi aproape la fel de "contagios" precum proasta educaţie.
"A privi sau doar a ne gândi la o persoană capabilă de un mare autocontrol ne face mai capabili să rezistăm la eventuale tentaţii. Este valabil şi opusul: pesoane cu un autocontrol scăzut ne influenţează negativ", a comentat Michelle vanDellen, cercetătoare la University of Georgia şi autoare a studiului, citată de descopera.ro Finanţat de National Institute on Drug Abuse (NIDA) din Statele Unite, acesta a avut ca obiectiv verificarea, în laborator şi în afara lui, a ipotezei că apucături precum fumatul, abuzul de medicamente şi de mâncare, dar şi multe altele, mergând chiar până la violarea normelor sociale, pot fi răspândite, combătute şi chiar prevenite, în funcţie de contextul social.
Parametru cardiac, indicator al rezistenţei emoţionale
O echipă de cercetători de la Universitatea Kentucky a demonstrat că această capacitate de autocontrol este întrutotul similară capacităţii musculare: dacă ne cheltuiem toată energia pentru a nu răbufni în faţa cuiva la locul de muncă, cu mare greutate ne vom mai putea controla ulterior, pe parcursul unei discuţii în familie. Şi viceversa.
Studiul coordonat de Susanne Segerstrom a mai dat la iveală ceva: un indicator biologic capabil să ne spună când ne aflăm în pragul epuizării forţei emoţionale, adică în momentul când suntem cel mai "expuşi" tentaţiilor de tot soiul. Este vorba despre un parametru cardiac, HRV, măsurat în cadrul a două teste diferite de rezistenţă la tentaţii. S-a dovedit că acei cu valori mai ridicate la prima probă (de rezistenţă la tentaţii de tip alimentar), au cedat rapid pe parcursul celei de-a doua (care presupunea perseverenţă în rezolvarea unor anagrame foarte complicate). Studiul a evidenţiat o strânsă corelaţie între zonele cerebrale care reglează autocontrolul şi cele care administrează HRV, mărturie a faptului că acesta este un valid indicator al rezistenţei emoţionale. O descoperire, în opinia cercetătoarei, care s-ar putea dovedi de mare ajutor în tratamentul unor probleme precum alcoolismul şi fumatul, care implică tocmai o capacitate scăzută de control al impulsurilor.
O echipă de cercetători de la Universitatea Kentucky a demonstrat că această capacitate de autocontrol este întrutotul similară capacităţii musculare: dacă ne cheltuiem toată energia pentru a nu răbufni în faţa cuiva la locul de muncă, cu mare greutate ne vom mai putea controla ulterior, pe parcursul unei discuţii în familie. Şi viceversa.
Studiul coordonat de Susanne Segerstrom a mai dat la iveală ceva: un indicator biologic capabil să ne spună când ne aflăm în pragul epuizării forţei emoţionale, adică în momentul când suntem cel mai "expuşi" tentaţiilor de tot soiul. Este vorba despre un parametru cardiac, HRV, măsurat în cadrul a două teste diferite de rezistenţă la tentaţii. S-a dovedit că acei cu valori mai ridicate la prima probă (de rezistenţă la tentaţii de tip alimentar), au cedat rapid pe parcursul celei de-a doua (care presupunea perseverenţă în rezolvarea unor anagrame foarte complicate). Studiul a evidenţiat o strânsă corelaţie între zonele cerebrale care reglează autocontrolul şi cele care administrează HRV, mărturie a faptului că acesta este un valid indicator al rezistenţei emoţionale. O descoperire, în opinia cercetătoarei, care s-ar putea dovedi de mare ajutor în tratamentul unor probleme precum alcoolismul şi fumatul, care implică tocmai o capacitate scăzută de control al impulsurilor.
