Inteligenţa animalelor – mit sau realitate?

 * În 1977, Irene Pepperberg, proaspătă absolventă a Universităţii Harvard, a spart tiparele de mentalitate în ceea ce priveşte inteligenţa animalelor *

La acea vreme, gesturile animalelor erau considerate automatisme adaptative. Ea însă a vrut să pătrundă în mintea animalelor... stând de vorbă cu ele. A cumpărat un papagal cenuşiu african în vârstă de un an şi a început să-l înveţe să reproducă sunetele limbii engleze. “M-am gândit că dacă îl voi învăţa să vorbească, o să-i pot pune întrebări să aflu cum vede el lumea. ” declara Irene revistei National Geographic, citată de www.stiinta.info. Când Irene şi-a început dialogurile cu papagalul – Alex, oamenii de ştiinţă refuzau cu vehemenţă orice formă de inteligenţă a animalelor. Însă experimentele lui Pepperberg par să evoce contrariul. Multe dintre abilităţile cognitive ale lui Alex, ca de pildă capacitatea de a înţelege concepte precum identic şi diferit, sunt în general atribuite doar mamiferelor superioare, în special primatelor. Dar papagalii, ca şi maimuţele antropoide (şi oamenii), trăiesc multă vreme în societăţi superior organizate. Sub îndrumarea plină de răbdare a lui Pepperberg, Alex a învăţat cum să-şi folosească aparatul fonator pentru a imita aproape o sută de cuvinte englezeşti, incluzând sunetele pentru alimente. Alex ştia să numere până la şase şi învăţa sunetele pentru şapte şi opt.

După moartea lui Alex, Irene Pepperberg şi-a continuat studiile pe papagali, dar şi pe alte animale, cum ar fi delfini sau cimpanzei. Însă aceştia au un singur defect – nu pot să vorbească! Pepperberg a avut bucuria să relateze că, atunci când Alex a murit, reuşise înainte să pronunţe corect ”şapte”.

Doar instinct?!...

Aparent bizara inteligenţă animală devine cu atât mai tulburătoare, când este remarcată la fiinţe considerate mult inferioare omului. Sau poate că e vorba, se întreabă www.revistamagazin,ro, „doar” despre instinct?...

- Neurologie la insectar. Multă vreme, fenomenul genezei neuronilor la fiinţele adulte a fost considerat imposibil; ulterior, el a fost limitat la anumite specii de vertebrate (între care şi omul), dar şi de nevertebrate. În fine, astăzi se afirmă cu certitudine că procesul respectiv e destul de răspândit. Recent, un grup de cercetători francezi l-au remarcat până si la lepidoptere. Oamenii de ştiinţă au constatat apariţia celulelor nervoase în creierul fluturelui Agrotis ipsilon, supranumit „viermele gri al porumbului”. Neuronii respectivi au un rol foarte important în perpetuarea speciei, ei fiind implicaţi în sensibilitatea sistemului olfactiv al fluturelui, căruia îi permit astfel să detecteze parteneri sexuali;

- Gândacii “dezvoltă” economia. Cine s-ar fi gândit că omul erei industriale are un aliat de mare nădejde tocmai în micile (şi deseori blamatele) insecte? Nu mai puţin de 47 miliarde de euro pe an: cam aceasta ar fi valoarea serviciilor aduse de insecte, în SUA. Şi nu e decât o parte a situaţiei, întrucât cercetătorii care au făcut calculele s-au orientat doar spre patru activităţi prestate de amintitele vietăţi, în folosul oamenilor: reciclarea excrementelor, lupta împotriva unor dăunători (inclusiv insecte), polenizarea şi asigurarea hranei pentru alte specii (păsări, batracieni etc.). S-ar putea adăuga aici descompunerea diverselor carcase, a deşeurilor, producţia de miere, cea de mătase sau de produse farmaceutice şi exemplele pot continua;

- Melcii „de stânga”. Cochiliile spiralate pot fi împărţite în două mari categorii: cele cu deschiderea situată în stânga şi cele cu deschiderea în dreapta. Amănuntul nu e lipsit de importanţă: animalele cu cochiliile „de stânga” au mai multe şanse de supravieţuire decât celelalte. Lucrul a fost constatat de cercetătorul american Gregory Dietl (Universitatea Yale), în urma studierii mai multor asemenea cochilii datând din Pleistocen. Argumentul său se referă la faptul că principalul prădător al fiinţelor respective, crabul, îşi abandonează mai repede victima atunci când deschiderea cochiliei se află pe partea stângă. Motivul? El îşi utilizează cleştele drept, ceea ce face dificil accesul la animalul vânat;

- Peştele şi „şeful” sau. Ei, da: există o anume „perspicacitate socială” şi în lumea subacvatică. Mai exact, la o specie de peşti africani, Haplochrimis burtoni, unde funcţionează un fel de ierarhie... cameleonică. Masculii speciei au capacitatea de a-şi schimba culoarea, în funcţie de statutul lor de dominanţi sau de dominaţi. Astfel, când individul care domină pleacă, masculul rămas pe loc trece, în câteva minute, de la griul caracteristic peştilor dominaţi, inapţi pentru reproducere, la galben sau la albastru intens dungat cu negru, şi începe să le faca curte femelelor. Cercetătorii nu au dezlegat încă misterul procesului respectiv, însă consideră că poate fi vorba despre activarea unei gene care ar comanda sinteza unui hormon sexual. Din nou, perpetuarea speciei devine scopul suprem; cel puţin, la animale;

- Hidra-pistolar. Pentru prima oară, o echipă de cercetători germani a reuşit să filmeze (graţie unei camere video ultrarapide, care înregistrează 1,4 milioane de imagini pe secundă), ceea ce ar putea reprezenta procesul celular cel mai prompt din natură: explozia, la contactul cu prada, a celulelor urticante pline de otravă, care acoperă tentaculele meduzelor, ale hidrelor şi ale altor celenterate. Ejectat din aceste celule, „proiectilul” natural are forţa de a perfora cochilia unui crustaceu, cu o presiune similară celei a glontelui unui pistolet.

Abilităţi multiple în lumea animalelor

În ultima vreme, după cum titrează stiri.acasa.ro, s-a ajuns la concluzia că cimpanzeul recunoaşte limbajul, gaiţa are o anumită formă de memorie, lemurul numără, iar urangutanul are procese cognitive. Mai mult, unele păsări din insula Java pot să facă diferenţa dintre limba engleză şi chineză, sau dintre muzica de Bach şi cea de Schoenberg, după cum afirmă profesorul Shigeru Watanabe de la Universitatea Keio din Tokio, Japonia, citat de publicaţia italiană “La Repubblica” - cu toate că nu e prea greu să sperii nu numai un om, dar orice animal cu muzica dodecafonică a lui Schoenberg.
Practic, de câteva zeci de ani, în lumea ştiinţifică studiile abundă de comparaţii între capacităţile cognitive ale omului şi mai multe animale, între care anumite maimuţe, precum cimpanzeul, sunt privilegiate. Astfel, se pare că anumite animale dau semne că ar avea un anumit grad de inteligenţă, întrucât dau semne de memorizare şi reuşesc să se recunoască. Iar dacă avem impresia că toate oile sunt la fel, ne înşelăm amarnic: ele reuşesc, de fapt, să distingă între 50 de alte oi, să recunoască unele persoane, precum stăpânii lor, şi să le ţină minte pentru câţiva ani. Astfel, cercetătorii cred că inteligenţa e mult mai răspândită în lumea animală şi are rădăcini mult mai diversificate decât ne-am fi închipuit. Antropologii de la Institutul Max Planck au făcut şi un experiment asupra a doi câini, care au reuşit să recunoască denumirile a 200, respectiv 300 de obiecte şi care au dat semne că ar putea învăţa mai multe.
Cel mai inteligent peştişor din lume

Comet, peştişorul auriu, a fost dresat de stăpânul său să execute la comandă tot felul de activităţi subacvatice, mai exact să joace baschet, fotbal sau să danseze limbo, dezvăluie romantica.ro. Dr. Dean Pomerleau, în vârstă de 41 de ani, a folosit o tehnică numită "sprijin pozitiv" pentru a-l învăţa pe Comet să facă tot felul de acrobaţii. "Există foarte multe dovezi că peştii sunt mult mai inteligenţi decât sunt consideraţi. Cu instrumentele potrivite şi recompensa prin mâncare, un peşte poate învăţa foarte repede trucuri complexe", a declarat stăpânul lui Comet. Dr. Pomerleau deţine deja recordul mondial de stăpân al peştişorului care ştie cele mai multe tricuri, poreclit Albert Einstein. Dar Comet învaţă foarte repede şi ştie deja tot repertoriul lui Einstein şi promite să obţină el coroana.

Împreună cu firma producătoare de articole pentru animalele de companie, Dr, Pomerleau are de gând să scoată “pe piaţă” o trusă de dresaj pentru peştişori.