* Pentru unii, experienţele din pragul morţii sunt fenomene paranormale, în timp ce pentru alţii au explicaţii ştiinţifice *
Din orice unghi i-ai privi, “paşii” peste hotarul dintre lumi nu pot fi decât unii însoţiţi de stranietate, ei generând noian de întrebări. Ce reprezintă fenomenele ce însoţesc moartea clinică? Sunt experienţe spirituale? Halucinaţii? Modificări chimice la nivel cerebral în momentul morţii? Sau sunt ele dovada clară a existenţei vieţii de după moarte?
Dr. Raymond Moody este unul dintre cei care oferă şi răspunsuri la întrebări, el analizând experienţele unor persoane aflate în diferite zone ale globului, beneficiind de culturi şi tradiţii total diferite. Cei cu care a discutat au relatat experienţe similare, confirmând astfel autenticitatea acestor realităţi. El a cuprins mărturiile şi concluziile sale în lucrarea "Viaţa de după viaţă", în care descrie fazele morţii clinice, aşa cum le-a întâlnit la persoanele ce au avut această extraordinară experienţă:
1. Greutatea de exprimare
Experienţele sunt atât de complexe încât persoanelor le este foarte greu să redea exact ceea ce tocmai au simţit. Dr. R. Moody consideră că moartea face trecerea de la conştiinţa obişnuită la o conştiinţă superioară, care are proprietăţi spaţio-temporale uimitoare, ceea ce îl împiedică pe acesta să poată analiza senzaţiile cu logica tridimensională obişnuită;
2. Audierea verdictului propriei morţi
Pacientul în această stare, scrie http://sanatate.ele.ro, înţelege şi vede perfect medicii, anunţând propriul verdict de moarte, aflându-se totuşi în imposibilitatea de a resimţi exact ceea ce se petrece. Au existat cazuri în care pacientul a putut repeta medicilor cuvânt cu cuvânt conversaţia lor şi le-a descris diferite faze ale operaţiei;
3. Starea de pace
Mărturiile celor ce au experimentat moartea clinică conţin cuvinte precum: calm, pace, bunăstare, dispariţia emoţiilor şi a fricii, senzaţie de frumuseţe, perfecţiune;
4. Fenomenul sonor
Înaintea intrării în zona întunecată apare un fenomen sonor asemănător cu timbrul unei sonerii, unui vuiet, unei muzici armonioase sau chiar clopot, iar alteori "era foarte linişte". Descrierile diferă, dar aceasta nu reflectă aspectul imaginar, ci diversitatea unei lumi care nu ne este accesibilă în mod direct, în cadrul corpului fizic;
5. Zona obscură (tunelul)
Pacientul realizează intrarea într-o zonă întunecată, însoţită de o stare de pace profundă. Pentru a trece de la un nivel la celălalt este nevoie să depăşească o frontieră denumită barieră de lumină. Aceasta este frontiera universului cunoscut;
6. Decorporalizarea
Reprezintă părăsirea corpului, care este însoţită de o modificare a sensului percepţiei de către simţuri, a înţelegerii timpului şi a spaţiului;
7. Întâlnirea cu alte fiinţe
1. Greutatea de exprimare
Experienţele sunt atât de complexe încât persoanelor le este foarte greu să redea exact ceea ce tocmai au simţit. Dr. R. Moody consideră că moartea face trecerea de la conştiinţa obişnuită la o conştiinţă superioară, care are proprietăţi spaţio-temporale uimitoare, ceea ce îl împiedică pe acesta să poată analiza senzaţiile cu logica tridimensională obişnuită;
2. Audierea verdictului propriei morţi
Pacientul în această stare, scrie http://sanatate.ele.ro, înţelege şi vede perfect medicii, anunţând propriul verdict de moarte, aflându-se totuşi în imposibilitatea de a resimţi exact ceea ce se petrece. Au existat cazuri în care pacientul a putut repeta medicilor cuvânt cu cuvânt conversaţia lor şi le-a descris diferite faze ale operaţiei;
3. Starea de pace
Mărturiile celor ce au experimentat moartea clinică conţin cuvinte precum: calm, pace, bunăstare, dispariţia emoţiilor şi a fricii, senzaţie de frumuseţe, perfecţiune;
4. Fenomenul sonor
Înaintea intrării în zona întunecată apare un fenomen sonor asemănător cu timbrul unei sonerii, unui vuiet, unei muzici armonioase sau chiar clopot, iar alteori "era foarte linişte". Descrierile diferă, dar aceasta nu reflectă aspectul imaginar, ci diversitatea unei lumi care nu ne este accesibilă în mod direct, în cadrul corpului fizic;
5. Zona obscură (tunelul)
Pacientul realizează intrarea într-o zonă întunecată, însoţită de o stare de pace profundă. Pentru a trece de la un nivel la celălalt este nevoie să depăşească o frontieră denumită barieră de lumină. Aceasta este frontiera universului cunoscut;
6. Decorporalizarea
Reprezintă părăsirea corpului, care este însoţită de o modificare a sensului percepţiei de către simţuri, a înţelegerii timpului şi a spaţiului;
7. Întâlnirea cu alte fiinţe
Se realizează cu persoane care au părăsit planul fizic înainte, ce pot fi cunoscute sau necunoscute;
8. Intrarea în lumină
Lumina este intensă şi se manifestă ca o prezenţă călduroasă şi tonică. Aici persoana care are o astfel de experienţă poate să întâlnească fiinţe de lumină;
9. Viziunea asupra vieţii
Nu sunt atât imagini, cât mai ales forme ale gândirii. Deseori persoanele respective au relatat că şi-au perceput întreaga viaţă derulându-se precum un film.
10. Limita de netrecut şi reîntoarcerea în corpul fizic
Există o limită pe care subiecţii nu o pot depăşi, astfel încât se reîntorc la viaţă şi se reintegrează în propriul corp. Reîntoarcerea este deseori instantanee şi violentă. Cel mai adesea reîntoarcerea în corpul fizic se produce fără apariţia acestei limite de netrecut.
Toate mărturiile resping în mod clar ideea că ar putea fi o stare de vis sau că subiecţii sunt victime ale halucinaţiilor. Aceste experienţe aduc transformări asupra concepţiei despre viaţă şi moarte, asupra comportamentului ulterior al fiinţelor umane ce le-au trăit: acestea nu se mai sperie de moarte, se simt mult mai puternice, mai optimiste şi pline de calm.
8. Intrarea în lumină
Lumina este intensă şi se manifestă ca o prezenţă călduroasă şi tonică. Aici persoana care are o astfel de experienţă poate să întâlnească fiinţe de lumină;
9. Viziunea asupra vieţii
Nu sunt atât imagini, cât mai ales forme ale gândirii. Deseori persoanele respective au relatat că şi-au perceput întreaga viaţă derulându-se precum un film.
10. Limita de netrecut şi reîntoarcerea în corpul fizic
Există o limită pe care subiecţii nu o pot depăşi, astfel încât se reîntorc la viaţă şi se reintegrează în propriul corp. Reîntoarcerea este deseori instantanee şi violentă. Cel mai adesea reîntoarcerea în corpul fizic se produce fără apariţia acestei limite de netrecut.
Toate mărturiile resping în mod clar ideea că ar putea fi o stare de vis sau că subiecţii sunt victime ale halucinaţiilor. Aceste experienţe aduc transformări asupra concepţiei despre viaţă şi moarte, asupra comportamentului ulterior al fiinţelor umane ce le-au trăit: acestea nu se mai sperie de moarte, se simt mult mai puternice, mai optimiste şi pline de calm.
Fazele amintite ajung doar rareori să fie trăite în totalitate. Unele dintre ele, aşa cum este senzaţia de părăsire a propriului corp, pot fi percepute în situaţii care nu au nimic de a face cu experienţele din pragul morţii. În acelaşi timp, trăirile diferă la o persoană la alta, relatările care să se încadreze exact în tiparul de mai sus fiind extrem de puţine.
Inexplicabile pentru medici rămân însă bizarele experienţe în care apar entităţi divine, spirite sau chiar Dumnezeu. Nu se poate explica nici modul în care oameni inconştienţi relateaza în detaliu, evenimente şi lucruri despre care nu ar trebui să aibă nici cea mai mică idee. O teorie cât de cât plauzibilă este aceea că, inclusiv în momente de inconştienţă, creierul nostru continuă să înregistreze informaţiile transmise de stimuli externi şi să le depoziteze la un anumit nivel, astfel încât ele să ajungă din subconştient în memoria pacienţilor.
Conform unor alte opinii, misterioasele experienţe trăite de oameni în starea cunoscută sub denumirea de “moarte clinică” ar putea fi provocate de activitatea electrică intensă care se petrece la nivelul creierului în momentele dinaintea morţii. Înainte de deces, activitatea creierului se intensifică, iar aceasta ar putea fi explicaţia trăirilor “spirituale” raportate de cei care şi-au revenit din moartea clinică.
“Cred că experienţele din apropierea morţii pot fi provocate de un val de electricitate emis de creier atunci când rămâne fără oxigen“, spune dr. Lakhmir Chawla, specialist în terapie intensivă la centrul medical al Universităţii “George Washington” din Washington, citat de telegraph.co.uk şi preluat pe medlive.hotnews.ro
“Odată ce viteza cu care circula sângele se diminuează şi nivelul de oxigen scade, celulele cerebrale emit un ultim impuls electric. Acesta debutează într-o parte a creierului, după care se răspândeşte în tot creierul şi poate da pacientului senzaţii foarte intense”.
Numeroşi pacienţi au declarat că s-au simţit scăldaţi în lumină sau că au trăit un sentiment puternic de pace şi linişte pe măsură ce înaintau printr-un tunel luminos. Unii chiar au avut viziuni ale unor entităţi religioase, precum Isus, Mohamed sau Krishna.
Dr. Chawla consideră că aceste experienţe au mai degrabă o explicaţie biologică decât o explicaţie metafizică. Pentru a cerceta acest fenomen el a folosit encefalograful, un aparat cu ajutorul căruia se poate măsura activitatea cerebrală, pentru a monitoriza pacienţii în stare terminală. Scopul medical al acestei analize era acela de a se asigura că pacienţii aflaţi în stare gravă primesc doza optimă de calmante şi nu au dureri foarte mari.
În acest context, dr. Chawla a remarcat o intensificare puternică a activităţii cerebrale în momentele dinaintea morţii, care durează de obicei între 30 de secunde şi trei minute. Activitatea este similară şi în cazul persoanelor care erau deplin conştiente şi nu aveau tensiunea arterială ridicată. La scurt timp dupa încetarea fenomenului, pacienţii au fost declarati morţi.
Cercetarea doctorului Chawla a fost publicata în Journal of Palliative Medicine şi este considerată prima care demonstrează că experienţele din apropierea morţii au o cauză fiziologică. Deşi studiul său descrie doar cazurile a şapte pacienţi, Lakhmir Chawla susţine că acelaşi fenomen s-a petrecut de “cel puţin 50 de ori”.
