* De-a lungul timpului, oameni de bună credinţă dar şi dictatori au căutat soluţii pentru frământările teritoriale ale poporului evreu * Unele propuneri s-au pierdut în zona efemerului, în timp ce altele au devenit experimente ce au supravieţuit până în zilele noastre * Theodor Herzl a fost un ziarist şi dramaturg austro-ungar evreu, care a devenit un luptător pentru dreptul la autodeterminare al poporului evreu. El a lansat noţiunea de sionism şi a fondat Organizaţia Sionistă şi aşa - numitul sionism politic. Theodor Herzl, scrie www.jen.ro, a căutat sprijinul marilor puteri pentru crearea unei patrii pentru poporul evreu. A apelat la Marea Britanie şi s-a întâlnit cu Joseph Chamberlain, secretarul coloniilor britanice. Englezii au fost de acord, în principiu, ca evreii să se stabilească în estul Africii "în condiţii ce vor face posibilă observarea obiceiurilor naţionale de către membrii ei". La cel de-al şaselea Congres Sionist ţinut la Basel în 1903, Herzl a propus “Programul Englezesc Uganda” ca pe un refugiu temporar pentru evreii din Rusia, aflaţi în pericol iminent. S-a decis, atunci, trimiterea unei expediţii care să examineze teritoriul propus. Cu toate că Herzl era sigur că acest program nu va afecta scopul final al Sionismului, acela de a deveni o entitate evreiască, pe pământul sfânt, propunerea sa a stârnit o furtună în congres, care aproape a dus la o facţiune în mişcarea sionistă. Organizaţia Teritorială Evreiască s-a format ca rezultat al unificării diferitor grupuri care susţineau “propunerea Uganda” a lui Herzl, în perioada 1903-1905. “Programul Uganda” a fost până la urmă respins de mişcarea sionistă, la Congresul din 1905.
După refuzarea “planului Uganda”, Israel Zangwill, devenit lider al mişcării sioniste, a început să se gândească la aşezarea în Canada sau Australia, opoziţia rezidenţilor locali făcându-l să abandoneze şi acest plan. Au fost trimise expediţii în Mesopotamia (Irak), Cyrenaica (Libia) şi Angola, fără rezultate notabile. Un proiect care s-a bucurat de un oarecare succes a fost “schema Galveston”, care privea aşezarea evreilor în sud-vestul Americii, mai precis în Texas. Proiectul a fost asistat de către Jacob Schiff, bancher american de origine evreu, şi aproximativ 9300 de evrei au venit în această zonă între anii 1907-1914.
Experimentul Stalin
La sfârşitul anilor ‘20, aeroplane ruseşti survolau Ucraina şi Bielorusia împrăştiind fluturaşi care promovau un proiect gândit de Stalin. Campania, similară cu cea a mişcării sioniste, s-a întins din Europa de Est până în SUA şi Argentina. Bolşevicii, relatează www.moneyexpress.ro, promiteau pământ, hrană, autonomie culturală şi socială, iar primul tren cu imigranţi evrei a ajuns la Birobidjan în 1928. Până în 1934, în regiune venisera peste 30.000 de evrei, oferta sovietică având o oarecare trecere şi peste Ocean, într-o Americă devastată de Marea Depresiune. Potrivit statisticilor, cel puţin jumătate dintre emigranţi plecau din regiune în primii doi ani de la venire, din cauza condiţiilor aproape imposibile de trai. Chiar şi aşa, imediat după al II-lea război mondial, când mii de victime ale Holocaustului au ales să-şi reclădească viaţa aici, la capătul lumii, comunitatea evreiască din Birobidjan a ajuns să numere peste 40.000 de membri. La sosirea primilor colonişti, pe imensul teritoriu, aproape dublu faţă de Israelul de astăzi, trăiau în jur de 900 de oameni, majoritatea vânători, ceea ce a dus la evitarea unor conflicte interetnice cu populaţia locală. La fel ca evreii din kibuţurile israeliene, coloniştii Birobidjanului s-au organizat în cooperative agricole, au asanat terenuri şi şi-au construit case.
“Sion-ul sovietic”
Regiunea administrativă a fost fondată în 1928 cu ajutorul Komzet (Comitetul pentru colonizarea în teritoriu a evreilor truditori), fiind gândită ca un cămin naţional evreiesc. Această acţiune era în spiritul politicii naţionalităţilor promovată de Stalin, în conformitate cu care fiecare grup naţional din Uniunea Sovietică trebuia să primească un teritoriu în care să-şi dezvolte în mod autonom cultura, în cadrul general socialist. Ideea lui Stalin, scrie www.wikipendia.ro, era să creeze un "Sion Sovietic", unde cultura evreiască socialistă putea fi dezvoltată liber. Limba naţională ar fi trebuit să fie limba idiş, nu limba ebraică, iar artele socialiste ateiste trebuiau să înlocuiască treptat valorile tradiţionale iudaice. Teoria stalinistă a rezolvării problemei naţionale susţinea că un grup poate să fie o naţiune doar dacă el ocupă un teritoriu, şi, cum nu exista un teritoriu evreiesc, evreii nu erau o naţiune şi nu aveau drepturi naţionale.
Un eşec anunţat
Privind înapoi, se poate spune că experimentul a fost sortit eşecului din start. Un scop important al iniţierii proiectului Birobidjanului a fost creşterea numărului de colonişti din Orientul Îndepărtat Sovietic, de-a lungul frontierei foarte vulnerabile cu China. În 1928, evreii nu aveau aşezări în zonă, ei având rădăcini străvechi în zonele apusene ale fostului Imperiu Rus, în Rusia, Ucraina şi Belarus. De fapt, la început s-a propus crearea unui cămin naţional în Crimeea sau într-o altă regiune a Ucrainei, dar aceste propuneri au fost respinse datorită temerilor cu privire la reacţiile antievreieşti ale populaţiilor băştinaşe.
Relieful şi clima din Berobidjan erau dure, existau numeroase mlaştini infestate cu ţânţari, iar coloniştii au trebuit să-şi construiască aşezările pornind de la zero, în condiţiile unei infrastructuri practic inexistente. Există voci care susţin că antisemitismul lui Stalin a fost cel care l-a îndemnat să aleagă Birobidjanul ca zonă de colonizare a evreilor – el dorind să-i ţină pe evrei departe de centrele puterii din URSS. Pe de altă parte, ar mai trebui spus că ucrainienii şi tătarii din Crimeea se opuneau ideii formării pe teritoriile lor a unei regiuni evreieşti şi nu prea existau multe zone pentru care să nu existe pretenţii teritoriale ale unor anumite naţionalităţi.
Mărire şi decădere
Odată cu creşterea numărului de evrei din zonă, a crescut şi influenţa culturii idiş. A apărut "Steaua Birobidjanului", a fost creată o trupă de teatru, iar străzile oraşului au început să primească numele unor autori de limbă idiş renumiţi, precum Sholom Aleichem sau Y. L. Peretz. În acelaşi timp s-au început eforturile pentru rusificarea culturii idiş evreieşti, cea mai importantă încercare în acest sens fiind tentativa de înlocuire a alfabetului ebraic cu cel chirilic. Experimentul Birobidjan a fost oprit, conform wikipendia, în timpul primei campanii staliniste de epurări. Liderii evreilor au fost arestaţi şi executaţi, iar şcolile evreieşti au fost închise. La scurtă vreme după aceasta, izbucnirea celui de-al doilea război mondial a pus capăt oricăror încercări de colonizare a evreilor în Orientul Îndepărtat Sovietic. Pentru o scurtă perioadă, după încheierea conflagraţiei mondiale, s-a reîncercat reînvierea visului căminului naţional al evreilor din Birobidjan. Eforturile în această direcţie au fost stopate odată cu declanşarea celui de-al doilea val al epurărilor staliniste şi cu fondarea statului modern Israel.
Revigorare în timpurile moderne
Regiunea care are o suprafaţă similară cu a Belgiei şi în care doar 1.2% din populaţie mai e formată astăzi din evrei e privită cu interes de lumea ebraică. În 2004, Rabinul Mordehai Sheiner, sosit în 2002 din Israel, a deschis la Birobidjan prima sinagogă oficială din ultimii 70 de ani, majoritatea fondurilor fiind asigurate de către Ministerul Culturii moscovit. Biblioteca evreiască s-a reînfiinţat ca urmare a unei donaţii a FSB, fostul KGB, care a oferit mii de volume în idiş confiscate de-a lungul vremii.
Comunitatea Evreiască Freid, principala organizaţie a evreilor din Birobidjan, a iniţiat cursuri de ebraică, de tradiţii evreieşti, la care participă 200 de copii. Tot comunitatea, scrie “Realitatea evreiască”, a achiziţionat o clădire în care a înfiinţat o şcoală evreiască, ce în timp va avea cursuri complete, de la grădiniţă până la liceu. Există şi o şcoală Evreiască de Stat unde se predă ebraică, dar nu şi religia mozaică, motiv pentru care Comunitatea Freid finanţează Universitatea Evreilor din Birobidjan, frecventată de 60 de tineri.
