Conceptul de „boală mintală” este înglobat în cel de „anormalitate". „Anormalul", întrebuinţat ades cu conotaţie negativă, se suprapune în limbajul comun peste cel de „suferinţă psihică". Numai că „anormalitatea" poate fi definită şi în sens pozitiv; geniile, spre exemplu, precum şi persoanele foarte talentate, sunt şi ele anormale prin calităţile rare pe care le au, diferite de cele caracteristice semenilor printre care trăiesc. De-a lungul timpului, aproape toate personalităţile care au schimbat, prin geniul lor, cursul istoriei, au fost puse sub lupă şi analizate. Unii cercetători au încercat să explice inteligenţa superioară a unor personalităţi marcante realizând o asociere între anormalitatea pozitivă şi cea negativă. Un exemplu în acest sens este studiul realizat de un cercetător scoţian, care a comparat trăsăturile de caracter a aproximativ 1600 de persoane cu autism cu bibliografii ale unor oameni celebri. Astfel, Michael Fitzgerald a regăsit trăsături de autism la oameni faimoşi precum: Isaac Newton, Albert Einstein, George Orwell, Wolfgang Amadeus Mozart, Hans Christian Andersen sau filosoful german Immanuel Kant.
Fără ei, istoria ar fi fost alta
Deşi boala psihică poate avea efecte devastatoare, ea poate coexista cu o personalitate excepţională, cu talentul, creativitatea şi o limpezime şi pătrundere psihologică extraordinare. Sunt numeroşi oameni faimoşi, conform sanatate-mintala.info, care de-a lungul istoriei au fost diagnosticaţi cu o boală psihică şi fără contribuţia cărora societatea noastră ar fi fost în prezent privată de progrese semnificative. Bolile lor au fost într-adevăr la fel de împovărătoare ca ale persoanelor obişnuite, însă modul cum au reuşit să le înfrunte, realizând în acelaşi timp capodopere, teorii inovatoare sau mişcări politice importante, este o dovadă a faptului că nu trebuie să privim boala mintală ca pe o experienţă care reduce din valoarea fiinţei umane.
* John Forbes Nash (născut în 1928) este un economist şi matematician american care s-a dedicat teoriei jocurilor şi geometriei diferenţiale. În 1958, John Nash a început să resimtă simptomele schizofreniei. Respins de către colegii de breaslă timp de câţiva ani, devine câştigător al Premiului Nobel în economie în 1994, alături de Reinhard Selten şi John Harsanyi, pentru progresele înregistrate în domeniul teoriei jocului. După ani îndelungaţi de efort în lupta cu schizofrenia, John Nash a afirmat că în timpul episoadelor în care boala se manifesta, el trăia în altă lume, „respira” un alt aer decât cel al oamenilor obişnuiţi şi era capabil de foarte multă originalitate;
* Vaslav Nijinski (12 martie 1889 - 8 aprilie 1950), balerin şi coregraf polonez, este considerat a fi unul dintre cei mai talentaţi dansatori de-a lungul timpului. Putea executa „en pointe", o abilitate rară în rândul bărbaţilor la acea vreme. În 1919 este diagnosticat cu schizofrenie şi are o cădere nervoasă, ceea ce-l va determina să-şi încheie cariera. Se retrage împreună cu soţia sa în Suedia, unde este tratat de către psihiatrul Eugene Bleuer;
* Vincent van Gogh (30 martie 1853 - 29 iulie 1890), artist olandez şi reprezentant al curentului post-impresionism, este considerat astăzi unul dintre cei mai importanţi pictori din istoria artei. A suferit de tulburare bipolară; starea sa psihică a fost puternic influenţată de ritmul infernal de muncă pe care şi-l impusese, de mâncarea proastă, precum şi de dependenţa de tutun, cafea şi alcool. Van Gogh a realizat aproximativ 900 de lucrări de pictură şi 1100 desene doar într-un deceniu. Considerat a fi un pionier al curentului expresionist, a avut o influenţă covârşitoare asupra artei începutului de secol XX, când majoritatea pictorilor au fost marcaţi de opera şi personalitatea sa;
* Robert Schumann (8 iunie 1810 - 29 iulie 1856) este un compozitor german, reprezentant al curentului romantic. Opera sa este apreciată în lumea întreagă pentru lucrările de dimensiune redusă, în special pentru miniaturile muzicale pe care le-a compus. La vârsta de 44 de ani începe să sufere de tulburare bipolară şi este obsedat pe zi ce trece de ideea „că ar putea deveni nebun”. În urma unei tentative de suicid este internat în azilul din Endenich, de unde nu va mai ieşi niciodată. Retras într-o lume imaginară a muzicii şi a fantomelor, încetează să mai compună. Moare în 1856, lăsând în urma sa o operă uriaşă;
* Abraham Lincoln (12 februarie 1809 - 15 aprilie 1865), a fost cel de-al şaisprezecelea preşedinte al SUA (1861-1865) şi primul preşedinte republican. Lincoln s-a opus expansiunii sclaviei şi a dorit abolirea acesteia, a supervizat eforturile diplomaţiei americane, a informat opinia publică prin mesaje şi cuvântări şi a condus planuri sociale importante pentru societatea americană. Se ştie că suferea de depresie, fapt care l-a determinat de câteva ori să aibă tentative de suicid;u Charles Dickens (7 februarie 1812 - 9 iunie 1870), unul dintre cei mari autori englezi, a suferit de depresie. Reprezentant al epocii victoriene, este apreciat pentru bogăţia scrierilor sale, pentru tipologiile de personaje memorabile care se regăsesc în opera sa, precum şi pentru subtilitatea cu care a satirizat moravurile societăţii vremurilor sale.
Tragicul destin al Dianei
În 1981, Diana devenea Prinţesă de Wales, prin căsătoria sa cu Prinţul Charles. În timp, după ce au avut doi copii, relaţia cuplului regal s-a răcit. La sfârşitul anului 1996, Lady Di începe o relaţie cu milionarul egiptean Dodi Al Fayed. Relaţia lor devine mai serioasă în 1997, iar în august, după ce a petrecut o vacanţă în Mediterana cu Dodi, „prinţesa inimilor” moare într-un grav accident de maşină. La câţiva ani după, în presă au apărut mai multe casete video şi audio în care Lady Di vorbea despre lupta ei cu bulimia şi cu depresiile şi despre tentativele de sinucidere. Casetele au fost înregistrate în 1993 de către Peter Settelen, profesorul de dicţie al prinţesei.
