duminică, 12 iunie 2011

Perspectiva asupra morţii, schimbată de scornelile timpurilor moderne

Bilele recifale. Foto www.descopera,ro
* Excentricii zilelor noastre optează pentru înmormântări spaţiale, pe fundul oceanelor, soluţii completate cu numeroase alte năstruşnicii *
E cât se poate de inedit, dacă nu ai ajuns în spaţiu în timpul vieţii, să o faci după ce “treci dincolo”. Această formă de părăsire a lumii celor vii presupune lansarea în spaţiu a unei mici cantităţi de cenuşa rezultată în urma incinerării trupului lipsit de viaţă al unui defunct. Cenuşa este incapsulată într-un recipient de dimensiunea unui ruj şi lansată în spaţiu la bordul unei rachete. Din anul 2004, titrează descopera.ro, mostre ale corpurilor provenind de la cel puţin 150 de persoane au "beneficiat" de o asemenea ceremonie funebră "celestă". Conceptul trimiterii în spaţiu a rămăşiţelor umane cu ajutorul rachetelor a fost propus pentru prima oară de Richard DeGroot într-un articol al ziarului "Seattle Times", din 3 aprilie 1977.
La douăzeci de ani de la acest moment, în data de 21 aprilie 1997, avea loc cel dintâi zbor cosmic cu cenuşă umană la bord. În acea zi, o aeronavă a transportat o rachetă Pegasus modificată, ce conţinea mostrele rămăşiţelor a 24 de oameni, la altitudinea de 11 kilometri deasupra Insulelor Canare. De aici, racheta a dus mai departe mostrele după o orbită cu apogeul la 578 de kilometri şi cu perigeul la 551 de kilometri de Terra. În prezent, o singură companie, Space Services Inc, oferă "înmormântări" spaţiale, după ce a preluat afacerea de la Celestis Inc, care a lansat patru asemenea zboruri între 1997 şi 2001. Pe măsură ce ştiinţa progresează, se aşteaptă ca atât costurile cât şi dificultăţile acestor operaţiuni să fie reduse, şi alte companii având astfel posibilitatea de a intra pe o altfel de piaţă a pompelor funebre.
”Bilele recifale”, devenite eterne
O altă inedită metodă de înmormantare implică integrarea resturilor incinerate ale acestora în interiorul unor sfere oţelite, de forma unor pietre recifale, ce sunt apoi scufundate în ocean, spre a deveni parte a recifului natural deja existent. Ideea a prins viaţă pe la sfârşitul anilor '80, atunci când doi studenţi ce făceau scufundări în apele din apropierea coastei Floridei au constatat un declin accelerat al recifului de corali. Nu s-au mulţumit doar cu descoperirea şi au decis să ia şi măsuri pentru reabilitarea mediului. Astfel, au gândit crearea unui material şi a unui sistem care să imite ambianţa marină naturală ce întreţine viaţa coralilor şi dezvoltarea microroganismelor. În acest mod s-a născut conceptul "Bilelor Recifale", a cărui menire a fost reconstruirea ambientului muribund.
Proiectul a fost pus în practică în 1990. De atunci, s-au înfăptuit peste 3.500 de proiecte la nivel mondial, cu peste 400.000 de bile recifale plantate pe podeaua oceanică. Mult mai târziu, în 1998, Carleton Glen Palmer, socrul lui Don Brawley, unul dintre iniţiatori, a cerut ca, după moarte, cenuşa lui să fie implementată în recif. Acest lucru s-a şi întâmplat şi la scurt timp s-a născut noţiunea şi totodată afacere a "Recifurilor Eterne". Oamenii au început să audă, iar ideea a fost adoptată de tot mai mulţi dintre ei.
Înmormântarea… în diamante
"Un diamant de înaltă calitate, cu certificat, creat din firele de păr sau din cenuşa persoanei dragi, ca o amintire a vieţii sale unice. Un mod de a strânge la piept în fiecare zi memoria omului iubit. Memorialul LifeGem îţi va oferi o amintire de durată, care va ţine cât un diamant. Pentru totdeauna". Cam aşa îşi promovează, pe pagina de Internet proprie, afacerea şi produsele compania care "înmormântează" oamenii decedaţi în diamante, pe care ruda sau rudele le pot purta pe degete, ataşate unor inele preţioase. LifeGem oferă, într-adevar, diamante calitative, obţinute din carbonul trupului uman, ce pot fi comandate şi purtate ca simbol al preţioasei legături personale cu cel trecut în nefiinţă. În procesul de fabricaţie, scrie descopera.ro, carbonul uman este expus temperaturilor extrem de ridicate, ce îl transformă în grafit. Acesta, la rândul sau, este amplasat într-un creuzet şi încins la 3.000 de grade Celsius. Fiecărui creuzet îi este alocat un număr de identificare. După încălzire, grafitul este amplasat într-o presă pentru diamante. Aici, el este sfărâmat în atomi, care apoi se cristalizează împreună. În final, un diamant se naşte. El va fi şlefuit în forma dorită de client de către un tăietor de diamante. O asemenea piatră preţioasă are preţuri diferite. În funcţie de dimensiuni, carate - între 0,2 şi 1,5 - şi culoare, costurile variază între 2.000 de dolari şi 19.000 de dolari. Fabricarea unui diamant durează, în general, între şase şi nouă luni, funcţie de culoarea solicitată.
Morţi “explozive”
Compania “Heavens Above Fireworks” a
realizat artificii unice - prin incorporarea, în reţeta clasică de producţie, a unei cantităţi din cenuşa rezultată în urma incinerării unui cadavru. Astfel, ceremonia de rămas bun a unui defunct se transformă într-un spectaculos şi mai vesel eveniment memorial. Reprezentanţii firmei organizează show-uri de artificii în manieră profesionistă, realizate după placul şi cerinţele clienţilor, ce pot fi susţinute şi de alte activităţi. De asemenea, serviciile companiei includ fabricarea de mici rachetuţe domestice, cu cenuşa persoanei decedate, pe care rudele sau prietenii le pot lansa personal pe bolta nopţii, într-un mini-spectacol luminos propriu.
Ofertele sunt valabile şi pentru animale de companie. Focurile de artificii pot fi acompaniate de o melodie favorită de fundal şi, după preferinţe, chiar de un toast cu şampanie. Tipic, un spectacol durează aproximativ cinci minute, dar se întâmplă adesea să fie prelungit. Preţurile variază de la aproximativ 1.300 de euro pentru show-urile standard până la circa 2.500 de euro, pentru pachetele mai complexe. În plus, şi Heavens Above Fireworks oferă, prin pachetul "Zboruri spaţiale memoriale", posibilitatea ca o mica parte din cenuşa funerară să fie trimisă în cosmos.
O nouă viată… pe hârtie
Un set conţinând nu mai puţin de 240 de creioane se poate confecţiona din carbonul rezultat în urma incinerării unei persoane. Fiecare creion este ştanţat cu auriu, în lung, cu numele decedatului, alături de anul naşterii şi cel al morţii sale. Creioanele nu pot fi extrase din cutia de lemn în care sunt păstrate decât pe rând, unul câte unul.
Odată ce un creion a fost scos, mai poate fi introdus doar printr-o mişcare de tipul du-te vino pentru ascuţire. Rămăşiţele rezultate în urma acestui procedeu rămân să umple spaţiul gol al creionului sau al creioanelor folosite. În timp, locul creioanelor este luat de reziduul procesului de ascuţire, un soi de nouă cenuşă, cutia transformându-se într-o urnă funebră. Mica fereastră îndeplineşte un soi de funcţie de calendar, permiţându-i proprietarului să observe numărul de creioane rămase odată cu trecerea timpului.
Cenuşa, ingredient în picturi excentrice
Portretul pictat al unei persoane dragi este poate cea mai eficientă metodă prin care să ne amintim de ea după ce nu mai este în lumea celor vii. O pictură în a cărei compoziţie să intre şi fragmente din cenuşa individului respectiv, combinate cu o mixtură foarte specială de ulei pentru pictat, este aproape o resurecţie a acelui om. Compania care oferă doritorilor asemenea pachete funerare dispune de un artist profesionist capabil să creeze portrete unice, care reprezintă amintiri ce vor dăinui peste generaţii, dar şi un adevărat suport emoţional. Val Thompson este specializată în realizarea de peisaje cu cenuşa celor morţi. Materia primă folosită este, mai ales, acuarela acrilică, iar costurile variază în funcţie de dimensiuni şi de complexitatea desenului, între 500 şi 1.000 de euro.