Cu certitudine, una dintre cele mai neobişnuite locaţii este cea în care îşi perpetuează existenţa şcoala primară din satul Miao, situat în ţinutul Ziyun din provincia chineză Guizhou, aflată în sudul ţării. Greu de crezut, dar cursurile şcolii asiatice se desfăşoară… într-o peşteră! Şcoala a fost construită în interiorul unei cavităţi naturale - ce a luat naştere după mii de ani în care apa, vântul şi mişcările seismice au modelat-o.
Din 1884, titrează China Daily, şcoala primară a avut, an de an, opt profesori şi peste 180 de elevi. Adulţii care predau susţin că elevii sunt extrem de interesaţi de cunoaştere, cei ce stau mai departe având de mers câte şase ore zilnic până la şcoală. Practic, Zhong Dong este la fel cu orice şcoală normală, cu săli de clasă şi teren de joacă. Singura diferenţă e că lăcaşul de învăţământ nu are acoperiş, pentru că nu are nevoie…
Muzeele dinamice de ştiinţă
La şcoala din China, cu totul şi cu totul neobişnuită e locaţia, nu şi tehnicile de predare. Numai că într-o societate în continuă schimbare, apar şi se dezvoltă structuri de învăţământ ce ies cu totul din tipare. Una dintre cele mai interesante instituţii de educaţie este “Muzeul ştiinţei şi industriei” din Paris. Un univers în miniatură, lumea de mâine, la dispoziţia copiilor. Patruzeci de mii de metri pătraţi de expoziţie, pe cinci etaje, trei săli de spectacol, dintre care "La Geode" este un cinematograf cu ecran semisferic de 1000 mp, iar "Planetariul" e un simulator convingător al Sistemului solar şi al Galaxiei noastre. Muzeul are, conform descrierii de pe www.revistamagazin.ro, o mediatecă, cu o fonotecă si cu o "programatecă" (programe pentru computerişti) - de unde vin şi împrumută cărţi, benzi, casete, programe, sute de mii de copii din întreaga Franţă şi nu numai. Succesul de public între orice aşteptări: în jur de 5.000.000 vizitatori (plătitori) pe an. De la muzeul parizian au plecat către alte oraşe ale Franţei (dar au fost şi exportate) expoziţiile: “Holografia”, “Inventarea Timpului”, “Savanţii şi Revoluţia”, “O mie de miliarde de microbi”, “Un ţol, două picioare, trei metri”, “Cercetătorul pasionat”, “Ştiinţa pe benzi desenate” ş. a.
Astronauţi, ufologi şi…demolatori
Tot la ieşirea din tipare s-au gândit şi cei de la Universitatea din Glasgow, pe lângă care funcţionează o şcoală de astronauţi amatori. Pe lângă pregătirea specifică, tinerii proiectează împreună cu profesorii lor diverse avioane spaţiale (unul dintre acestea, waverider-ul, a fost achiziţionat de NASA pentru a fi folosit la explorarea planetei Venus). Un grup de pedagogi, sociologi, foşti astronauţi şi scriitori SF au pus bazele asociaţiei "Contact", o formă de şcoală care pregăteşte tinerii pentru... impactul cu eventuala apariţie a reprezentanţilor unor civilizaţii extraterestre!
Undeva la antipod am putea nominaliza structuri ce au luat fiinţă în mod natural. Pe coastele pacifice ale Pakistanului, s-au dezvoltat adevărate şcoli de... demolatori de vapoare. Cu alte cuvinte, mulţi armatori îşi trimit navele, pe ultimul lor drum, înainte de "ieşirea la pensie", spre Pakistan. Navele sunt preluate de localnici, trase la mal, desfăcute în bucăţi, în beneficiul unei adevărate industrii locale, a oţelului reciclat. "Demolatorii" sunt, culmea, membri ai unui trib montan, care îşi transmit tainele noii profesii (bănoase se pare) de mai bine de trei decenii, formând o adevarată şcoală în materie.
Muzeele dinamice de ştiinţă
La şcoala din China, cu totul şi cu totul neobişnuită e locaţia, nu şi tehnicile de predare. Numai că într-o societate în continuă schimbare, apar şi se dezvoltă structuri de învăţământ ce ies cu totul din tipare. Una dintre cele mai interesante instituţii de educaţie este “Muzeul ştiinţei şi industriei” din Paris. Un univers în miniatură, lumea de mâine, la dispoziţia copiilor. Patruzeci de mii de metri pătraţi de expoziţie, pe cinci etaje, trei săli de spectacol, dintre care "La Geode" este un cinematograf cu ecran semisferic de 1000 mp, iar "Planetariul" e un simulator convingător al Sistemului solar şi al Galaxiei noastre. Muzeul are, conform descrierii de pe www.revistamagazin.ro, o mediatecă, cu o fonotecă si cu o "programatecă" (programe pentru computerişti) - de unde vin şi împrumută cărţi, benzi, casete, programe, sute de mii de copii din întreaga Franţă şi nu numai. Succesul de public între orice aşteptări: în jur de 5.000.000 vizitatori (plătitori) pe an. De la muzeul parizian au plecat către alte oraşe ale Franţei (dar au fost şi exportate) expoziţiile: “Holografia”, “Inventarea Timpului”, “Savanţii şi Revoluţia”, “O mie de miliarde de microbi”, “Un ţol, două picioare, trei metri”, “Cercetătorul pasionat”, “Ştiinţa pe benzi desenate” ş. a.
Astronauţi, ufologi şi…demolatori
Tot la ieşirea din tipare s-au gândit şi cei de la Universitatea din Glasgow, pe lângă care funcţionează o şcoală de astronauţi amatori. Pe lângă pregătirea specifică, tinerii proiectează împreună cu profesorii lor diverse avioane spaţiale (unul dintre acestea, waverider-ul, a fost achiziţionat de NASA pentru a fi folosit la explorarea planetei Venus). Un grup de pedagogi, sociologi, foşti astronauţi şi scriitori SF au pus bazele asociaţiei "Contact", o formă de şcoală care pregăteşte tinerii pentru... impactul cu eventuala apariţie a reprezentanţilor unor civilizaţii extraterestre!
Undeva la antipod am putea nominaliza structuri ce au luat fiinţă în mod natural. Pe coastele pacifice ale Pakistanului, s-au dezvoltat adevărate şcoli de... demolatori de vapoare. Cu alte cuvinte, mulţi armatori îşi trimit navele, pe ultimul lor drum, înainte de "ieşirea la pensie", spre Pakistan. Navele sunt preluate de localnici, trase la mal, desfăcute în bucăţi, în beneficiul unei adevărate industrii locale, a oţelului reciclat. "Demolatorii" sunt, culmea, membri ai unui trib montan, care îşi transmit tainele noii profesii (bănoase se pare) de mai bine de trei decenii, formând o adevarată şcoală în materie.
O şcoală despre viaţa unui oraş
Sandra Ecobescu, preşedinta Fundaţiei “Calea Victoriei”, şi-a propus să celebreze o perioadă efervescentă din istoria Bucureştilor, în care România a fost un stat european în adevăratul sens al cuvântului, prin spirit şi mentalitate. Iniţiatoarea, se menţionează pe www.121.ro, s-a gândit să înfiinţeze un “altfel de şcoală”, un colegiu pentru tineri şi adulţi care doresc să înveţe şi să discute despre subiecte interesante din domeniul artelor şi al disciplinelor umaniste, într-o atmosferă neconvenţională şi în dialog cu profesori carismatici şi bine pregătiţi. “Încercăm să discutăm despre lucrurile cu adevărat importante şi interesante, fără prejudecăţi şi fără o programă bătută în cuie şi profesori dogmatici. Nu ne interesează formarea enciclopedică, fabricarea de olimpici, memorarea informaţiilor aride, ci ne interesează dialogul, înţelegerea principiilor esenţiale pe care se bazează cultura şi civilizaţia, urmărim potentarea creativităţii şi îmbogăţirea culturii generale a fiecărui cursant”, a declarat Sanda Ecobescu pentru 121.ro. Printre cursurile ce suscită interes figurează: “Poveştile Bucureştiului şi Calea Victoriei”, ”Introducere în fotografie”, ”Atelier de pictură şi creativitate”, “Atelier de bookbinding: cum se naşte o carte”, “Fabuloasa lume a ţăranilor”, “Introducere în antropologia culturală”, “De ce iubim anii treizeci?”. Majoritatea celor care predau cursuri sunt profesori tineri, nonconformişti, cu vârste până în 35 de ani şi cu studii serioase în ţară şi străinătate.
