*
Oamenii de ştiinţă sunt rezervaţi atunci când fac predicţii în domeniu, ei
vorbind mai degrabă de o stagnare *
Timp de secole,
scriitorii au încercat să prezică viitorul speciei umane. Unii au spus că omul
va evolua într-un supra-om, alţii au prezis că omul va deveni un spiriduş
viclean incapabil de altceva decât privitul la televizor. Potrivit unui studiu
britanic publicat în dailymail.co.uk şi citat de Mediafax, experţii în
genetică sunt de părere că ambele ipoteze sunt false, deoarece evoluţia umană a
atins un nivel de stagnare. Profesorul Steve Jones, de la University College
din Londra, spune că factorii care au determinat evoluţia speciei umane, precum selecţia naturală şi mutaţiile genetice, nu mai joacă un
rol important în viaţa omului. Oamenii care vor exista peste un milion
de ani, dacă umanitatea
va supravieţui până atunci, vor semăna cu omul modern din prezent.
Evoluţia ne-a adus probleme de sănătate
Mersul biped este
printre cele mai timpurii caracteristici evolutive ale oamenilor. În poziţie
verticală, ei puteau alerga şi căuta hrană pe distanţe mai lungi şi puteau avea
un câmp vizual mai mare, ceea ce-i ajuta să vâneze mai bine. Odată cu
schimbarea centrului de greutate al corpului, scheletul şi-a modificat radical
structura. Însă coloana vertebrală şi membrele nu şi-au încheiat nici până
astăzi procesul de adaptare la poziţia verticală, şi aceasta pentru că ea este
o trăsătură dobândită recent, dacă ne raportăm la vârsta speciei umane. Ca
dovadă că aceste segmente ale scheletului nu sunt încă pe deplin adaptate
noilor cerinţe stau uzurile articulare ce definesc artroza.
Forţa
musculară s-a diminuat
Omul primitiv a
fost vânător-culegător, iar muşchii puternici şi bine dezvoltaţi erau o
condiţie esenţială pentru supravieţuire. Treptat, pe măsură ce agricultura a
devenit principala metodă de a obţine hrana, forţa musculară s-a redus. Epoca
modernă a venit şi ea cu un nou stil de viaţă, dominat de lipsa de activitate
fizică. Antropologii au calculat că
femeile care trăiau în epoca primitivă aveau o forţă musculară cu 10% mai mare
decât au bărbaţii din epoca modernă. Dacă acest ritm de diminuare a forţei
musculare se va menţine, am putea ajunge la atrofie musculară.
Adaptare
dificilă la noua hrană
Modificarea
obiceiurilor alimentare, cum a fost trecerea de la regimul fructivor la cel
omnivor, în Paleolitic, a fost un factor determinant în evoluţia umanităţii.
Organismul, scrie “Adevărul”, s-a
adaptat rapid şi a produs mutaţii ale enzimelor, pentru a le face capabile să metabolizeze
carnea. De atunci şi până acum, metabolismul nu s-a mai modificat, dar
comportamentul alimentar, da. Am trecut de la o dietă mai solidă la una bazată
pe alimente moi, gătite, am creat alimentele procesate, iar sistemul nostru
digestiv nu a ţinut pasul cu aceste schimbări. O explicaţie oferită de
specialişti este aceea că ne-am schimbat obiceiurile alimentare într-un timp
foarte scurt, iar organismul nu se putea adapta atât de repede. Corpul nu a
reuşit să contracareze efectele nocive ale aditivilor alimentari şi nici să
gestioneze eficient surplusul de calorii adus de alimentaţia modernă.
Odată cu trecerea
de la consumul de alimente crude la cele preparate, caninii, premolarii şi
molarii s-au redus în dimensiuni. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu oasele
maxilare, iar muşchii masticatori şi-au pierdut din forţă, pentru că nu am mai
avut nevoie de o energie prea mare pentru a sfărâma alimentele cu dinţii.
Creierul
nu mai are “spaţiu” să se dezvolte
Suntem specia cu
cel mai mare creier raportat la dimensiunea organismului. În plus, creierul
uman atinge un nivel de complexitate care nu se mai întâlneşte la alte specii.
În urmă cu 3-4 milioane de ani, creierul familiei de primate din care făcea
parte omul ocupa circa 400 ml, pentru ca, până în urmă cu aproximativ 3.000 de
ani, să ajungă la un volum de 1.400 ml, care se păstrează şi în prezent.
Creşterea anatomică în dimensiuni a creierului a fost limitată de cutia
craniană şi de necesitatea păstrării unui echilibru proporţional faţă de
dimensiunea corpului. În consecinţă, creierul a trebuit să îşi crească
eficienţa de procesare a informaţiei prin realizarea inteligentă a conexiunilor
dintre diferitele structuri cerebrale. Cu alte cuvinte, sunt eliminate
conexiunile redundante, iar legăturile stabilite între diferiţii centri nervoşi
sunt adaptate în permanenţă nevoii informaţionale. Acest concept este numit de
specialişti plasticitate cerebrală şi reflectă capacitatea de adaptabilitate
fantastică a creierului.
Riscăm
suprasolicitarea intelectuală
Structura şi
dimensiunea creierului nu s-au mai modificat în ultimele câteva sute de ani.
S-a schimbat însă modul în care se fac conexiunile la nivel cerebral. Şi vor
continua să se modifice semnificativ, din nevoia de adaptare la explozia
informaţională a societăţii de astăzi. Dar informaţia poate fi deopotrivă sursă
de evoluţie şi de eşec, pentru că supraexpunerea informaţională poate afecta
creierul.
Fertilitatea,
în pericol
Cercetătorii israelieni
au descoperit că organismul bărbaţilor şi cel al femeilor se modifică pentru a
le creşte şansele de reproducere. Femeile şi-au dezvoltat în timp un sistem
evoluat de apărare, pentru a forţa spermatozoizii să devină mai competitivi în
lupta de fecundare a ovulului. Astfel, în momentul în care primul spermatozoid
fecundează ovulul, organismul femeii creează o barieră biochimică pentru a
împiedica ceilalţi spermatozoizi să pătrundă. Organismul bărbaţilor a ţinut şi
el pasul cu aceste schimbări şi a reuşit să producă spermatozoizi mai puternici
şi mai rapizi. Însă uneori ei sunt atât de puternici, încât pot distruge ovulul
şi, implicit, şansele de a concepe un copil. Aceasta explică, cel puţin
parţial, de ce rata de infertilitate este atât de mare în prezent şi continuă
să crească. Dacă modificările s-ar produce simultan, nu ar mai exista această
problemă.
Tehnologiile
medicale cresc longevitatea
Un studiu
publicat în revista medicală „Lancet” susţine că peste jumătate din copiii care
se nasc la ora actuală în ţările dezvoltate vor atinge vârsta de 100 de ani.
Mai mult, aceştia vor avea de înfruntat mai puţine boli la bătrâneţe.
Cercetătorii danezi au calculat că, în decursul secolului al XX-lea, speranţa
de viaţă a crescut în Europa Occidentală, SUA şi în Australia cu nu mai puţin
de 30 de ani. Japonia, Spania şi Italia sunt în topul celor mai longevive
naţii.
O teorie
evoluţionistă susţine că rasa umană va ajunge la apogeul evoluţiei sale în
jurul anului 3.000, timp în care capacitatea oamenilor de a rezista în faţa
bolilor va fi mult mai redusă. Cu toate acestea, speranţa de viaţă nu va fi
afectată, deoarece tehnologiile medicale foarte performante ne vor veni în
ajutor, cred specialiştii. Cercetătorii încearcă în prezent să modifice
structura ADN-ului uman pentru a ne prelungi speranţa de viaţă. Tot genetica este cea care face deja posibilă înlocuirea selecţiei
naturale cu cea artificială. În marile clinici din lume, viitorii părinţi pot
recurge la testarea embrionilor pentru anumite boli genetice şi la eliminarea
celor cu defecte. Se estimează că, în curând, vom ajunge să trăim atât cât
suntem programaţi genetic, adică în jur de 125 de ani.
Femeile
vor fi mai scunde şi mai plinuţe
Specialiştii în
evoluţionism ai Universităţii Yale susţin că femeile corpolente, mai mici de
înălţime, cu o tensiune arterială scăzută şi cu un nivel normal al
colesterolului au mai mulţi copii decât cele slabe şi cu probleme de sănătate,
acestea din urmă având mai puţine ovulaţii. Pe baza acestei descoperiri, ei au
calculat că, dacă această tendinţă se va menţine, peste zece generaţii, femeile
vor fi, în medie, cu doi centimetri mai scunde decât cele de astăzi, vor avea
cu un kilogram mai mult, vor aduce pe lume primul copil la o vârstă medie cu
cinci luni mai mică decât în prezent şi vor intra la menopauză cu un an mai
târziu.
