* Zooterapia acţionează cu excelente rezultate asupra sănătăţii afective şi psihice, în primul rând, iar în unele cazuri şi în deficienţe fizice mai grave sau mai uşoare *
Ea constă într-un program de intervenţii sau de îngrijiri pe care un terapeut le acordă pacientului său, în prezenţa sau cu ajutorul unui animal.
Deţinerea unui animal de companie nu înseamnă neapărat zooterapie, deşi numeroase studii au demonstrat beneficiile pe care acestea le poate aduce pentru sănătate: reducerea stresului, o mai bună recuperare postoperatorie, diminuarea presiunii arteriale etc.
În zooterapie, se utilizează foarte frecvent câinele datorită naturii sale docile, a uşurinţei cu care poate fi transportat sau dresat şi pentru că, în general, oamenii dau dovadă de simpatie faţă de acest animal. Se poate “utiliza” la fel de bine un peşte roşu, o pisică, animale mari (vaca, porc, cal etc.) sau o broască ţestoasă.
Deţinerea unui animal de companie nu înseamnă neapărat zooterapie, deşi numeroase studii au demonstrat beneficiile pe care acestea le poate aduce pentru sănătate: reducerea stresului, o mai bună recuperare postoperatorie, diminuarea presiunii arteriale etc.
În zooterapie, se utilizează foarte frecvent câinele datorită naturii sale docile, a uşurinţei cu care poate fi transportat sau dresat şi pentru că, în general, oamenii dau dovadă de simpatie faţă de acest animal. Se poate “utiliza” la fel de bine un peşte roşu, o pisică, animale mari (vaca, porc, cal etc.) sau o broască ţestoasă.
Terapie cu vechime şi efecte benefice
Primele mărturii despre utilizarea terapeutică a animalelor arată că acestea jucau un rol important în tratamentele complementare în cazul pacienţilor ce sufereau de tulburări psihiatrice. Totuşi, infirmierele sunt cele care au introdus această practică în mediul terapeutic. Florence Nightingale – fondatoarea serviciului sanitar modern - a fost una dintre primele care au utilizat animalele pentru ameliorarea calităţii vieţii pacienţilor. În timpul războiului din Crimeea, ea ţinea o broască ţestoasă în spital, deoarece ştia că animalele pot reconforta pacienţii şi diminua anxietatea. Contribuţia sa a fost recunoscută de psihiatrul american Boris M. Levinson, considerat drept părintele zooterapiei. În anii 1950, el a fost unul dintre primii care au remarcat avantajele utilizării animalelor de companie în tratamentul tulburărilor psihiatrice.
De-a lungul anilor, mai multe studii au pus în evidenţă şi alte efecte benefice legate de prezenţa unui animal domestic. Rezultatele unui studiu asupra impactului sociologic al prezenţei unui animal de companie în contextul familial demonstrează faptul că animalul contribuie la aproprierea dintre membrii familiei. Un alt studiu demonstrează că prezenţa unui animal poate fi un stimulent eficient pentru păstrarea formei fizice, reducerea anxietăţii sau a stărilor depresive şi pentru ameliorarea capacităţilor de concentrare.
Numeroase aplicaţii terapeutice
Zooterapia este utilizată în spitale, instituţii medicale, cămine de bătrâni, instituţii specializate pentru copii cu handicap sau deficienţe, şcoli, centre de detenţie etc. Activităţile precum îngrijirea unui cal sau echitaţia pot ameliora capacităţile psihomotorii, forţa musculară şi echilibrul, constituind şi un sprijin psihologic.
În exerciţiile de reeducare funcţională, animalele de companie nu numai că dau naştere unor reacţii psihoafective pozitive, dar pot fi şi un factor de motivare pentru persoanele cu handicap fizic. Spre exemplu, un tânăr care suferea de tetraplegie a reuşit să îşi utilizeze braţul drept în cadrul exerciţiilor de reeducare funcţională, în urma interacţiunii cu câini.
Vindecare din aproape în aproape
În şedinţele de psihoterapie, animalele pot avea diferite funcţii. La început, ele pot fi ţinute la distanţă, de exemplu într-o cuşcă, până când terapeutul considera că este momentul să le integreze în tratament. Pentru a trata o problemă relaţională, precum lipsa de încredere în propria persoană, terapeutul poate întâi să evalueze capacităţile de afirmare ale pacientului. Apoi, îl va invita să îi dea comenzi câinelui (culcat, şezi, aşteaptă etc.) Dacă tonul persoanei este prea slab, câinele nu va reacţiona. Plecând de la această constatare, terapeutul va pune la punct un sistem de exerciţii pentru a stimula capacităţile de afirmare ale pacientului, până când acesta ajunge să fie ascultat de câine.
Persoanele anxioase sau foarte puţin autonome îşi pot ameliora capacităţile de socializare. Stabilind o legătură bazată pe încredere cu un animal, ele pot transpune progresiv acest sentiment de siguranţă în relaţia cu terapeutul, apoi cu apropiaţii.
O altă aplicaţie a zooterapiei este utilizarea animalelor de companie pentru reconfortarea pacienţilor internaţi în spital, în special copii. Scopul este acela de a grăbi procesul de vindecare (fizică, psihologică şi socială) a copiilor, de a-i face mai receptivi la tratamentele medicale, ţinând cont că în general ei au tendinţa de se concentra asupra durerii şi fricii. Din punctul de vedere al copiilor, ceea ce contează este faptul că se pot juca şi uita timp de câteva ore de greţuri, medicamente, injecţii etc
„Animalele de casă înlocuiesc medicamentele"
Astfel se intitulează un proiect - pilot lansat de spitalele londoneze. Doctorii din Londra chiar le recomandă pacienţilor să se trateze adoptând un câine. Mai mult, pacienţii unor clinici londoneze pot primi, fiecare, câte o mie de lire sterline, dacă decid să-şi cumpere animale de companie. Britanicii, cunoscuţi pentru meticulozitatea lor, au ajuns la concluzia că e mai rentabil să cheltuiască bani pentru îngrijirea animalelor de casă, decât să-i aloce pentru zile de spitalizare. Această hotărâre a venit la recomandarea a numeroşi cercetători care spun că animalele îi ajută pe depresivi, diabetici sau obezi.
Sida şi cancerul, tratate de căţei
Într-un studiu făcut la un spital din New York, s-a descoperit că pacienţii bolnavi de inimă care aveau animale de companie erau mai veseli şi aveau o speranţă de viaţă mai ridicată decât cei care nu aveau în îngrijire niciun animal. Zooterapia este luată în serios în multe ţări din lume. Există câini care sunt antrenaţi să aibă grijă de o persoană fără vedere sau câini care ţin companie oamenilor cu tulburări serioase ale sistemului nervos. În ultima vreme, căţeii au câştigat şi atenţia bolnavilor de Sida sau cancer. În acest fel, chiar bolnavii incurabil pot opta pentru îngrijirea unui animal, fapt care îi determină să uite, din când în când, de problemele grave de sănătate pe care le au.
E celebru cazul unei femei în vârstă din California, care se afla în comă pe masa de operaţie şi s-a trezit în momentul în care a intrat întâmplător un câine ciobănesc. Acesta s-a apropiat de pacientă, i-a lins mâna şi, spre uimirea personalului medical, pulsul femeii a început să revină la normal, moment în care operaţia a putut fi continuată.
Terapie cu peşti şi pisici, de preferinţă separat
* Peştii dintr-un acvariu, dacă sunt priviţi de persoanele care au tensiune arterială ridicată, contribuie la scăderea acesteia - cel puţin temporar;
* Animalele de companie aduse într-un sanatoriu îmbunătăţesc relaţiile dintre bolnavi şi cadrele medicale;
* Pisicile pot înlătura cu succes anxietatea, prin simplul fapt că sunt jucăuşe şi capabile să ofere foarte multă afecţiune persoanelor care au grijă de ele.
Sida şi cancerul, tratate de căţei
Într-un studiu făcut la un spital din New York, s-a descoperit că pacienţii bolnavi de inimă care aveau animale de companie erau mai veseli şi aveau o speranţă de viaţă mai ridicată decât cei care nu aveau în îngrijire niciun animal. Zooterapia este luată în serios în multe ţări din lume. Există câini care sunt antrenaţi să aibă grijă de o persoană fără vedere sau câini care ţin companie oamenilor cu tulburări serioase ale sistemului nervos. În ultima vreme, căţeii au câştigat şi atenţia bolnavilor de Sida sau cancer. În acest fel, chiar bolnavii incurabil pot opta pentru îngrijirea unui animal, fapt care îi determină să uite, din când în când, de problemele grave de sănătate pe care le au.
E celebru cazul unei femei în vârstă din California, care se afla în comă pe masa de operaţie şi s-a trezit în momentul în care a intrat întâmplător un câine ciobănesc. Acesta s-a apropiat de pacientă, i-a lins mâna şi, spre uimirea personalului medical, pulsul femeii a început să revină la normal, moment în care operaţia a putut fi continuată.
Terapie cu peşti şi pisici, de preferinţă separat
* Peştii dintr-un acvariu, dacă sunt priviţi de persoanele care au tensiune arterială ridicată, contribuie la scăderea acesteia - cel puţin temporar;
* Animalele de companie aduse într-un sanatoriu îmbunătăţesc relaţiile dintre bolnavi şi cadrele medicale;
* Pisicile pot înlătura cu succes anxietatea, prin simplul fapt că sunt jucăuşe şi capabile să ofere foarte multă afecţiune persoanelor care au grijă de ele.
Delfinoterapia
În esenţă, tratamentul constă în a pune în legătură delfinul, animal cunoscut pentru blândeţea şi sociabilitatea sa, cu fiinţe umane. El se aplică cu precădere în cazul autiştilor, al persoanelor depresive şi al altor handicapuri mentale.
Alegerea delfinului pentru terapie nu este întâmplătoare. Nu de puţine ori, oamenii de ştiinţă au apreciat că acest mamifer marin are o inteligenţă mult superioară celorlalte animale, fapt ce a dus la cazuri de salvare a unor oameni de la înec, fără ca delfinii respectivi să fi fost dresaţi ori să fi trăit în mod obişnuit în preajma omului. De asemenea, la acest animal se manifestă o anume bucurie de a trăi, un fel de înclinaţie vitală către joc, către „degustarea” binefacerilor vieţii în natură.
Întâlnirea cu omul
Privilegiul contactării delfinilor în mediul lor natural de existenţă reprezintă şi una dintre cele mai frumoase experienţe de viaţă. Este un fel de invitaţie la dialogul deschis, sincer, cu natura, în prezenţa lor omul trăind o emoţie, o bucurie curată, ce poate fi asimilată cu dragostea de viaţă. Consecinţa întâlnirii se manifestă cel mai frecvent printr-o profundă pace interioară, prin sentimentul de afinitate şi de comuniune afectivă cu ansamblul lumii vii, implicit cu ceilalţi oameni.
Copii şi delfini
Eficacitatea maximă a contactului dintre om şi delfin se observă la copii. Cei marcaţi de serioase dificultăţi de comunicare – precum autiştii sau hiperactivii – au în general un slab respect de sine şi lipsă de încredere în propriile forţe, atunci când se află în spaţii deschise şi în mediul natural, întrucât au impresia că nu pot controla acest spaţiu.
Când se pune problema căpătării unor deprinderi, ei reacţionează defavorabil, căci contextul de schimbare şi de a avea initiative îi găseşte totalmente descoperiţi. Numai emoţiile pozitive intense au puterea de a schimba instantaneu nivelul percepţiei subiectului. Ştiinţific vorbind, asemenea trăiri induc în creier un puternic curent de endorfine şi de neurotransmiţători, care facilitează conexiunile între neuroni şi favorizează astfel procesul de învăţare. Terapia cu ajutorul delfinilor a dus la prelungirea timpului de concentrare al copiilor autişti, precum şi la atragerea lor către companie, joc şi comunicare.
