* În lume, există semeni care n-au dureri de cap cu proprietăţile imobiliare, viaţa lor “curgând” între pereţii unor peşteri *
O adevărată comunitate şi-a găsit adăpost în satul Kandovan, din nord-estul Iranului. Au trecut deja şapte secole decât strămoşii “oamenilor peşterilor” au săpat, în stânca bizarelor formaţiuni conice de la baza muntelui Sahand mici peşteri, transformate în locuinţe propice traiului. Termenul “Kandovan”, scrie descopera.ro, reprezintă pluralul cuvântului “kando”, care înseamnă cuib de albine şi se referă la forma şi dispunerea caselor săpate în munte, asemănătoare celor ale unui stup. Satul este localizat la 60 kilometri sud-vest de Tabriz, în provincia iraniană Azarbaijan şi este faimos tocmai pentru arhitectura spectaculoasă şi unică a lăcaşelor sale, dar şi pentru apa minerală de aici, considerată foarte eficientă în tratarea problemelor renale, prin dizolvarea pietrelor de la rinichi.
Dacă scobirea conurilor şi transformarea lor în case se datorează în întregime oamenilor, relieful care a permis acest fenomen s-a format, probabil, acum 3.000 de ani, ca urmare a activităţilor vulcanice. De asemenea, efectul de eroziune al vântului şi cursul apei au modelat conurile aşa cum arată ele astăzi. Roca s-a dovedit suficient de delicată încât să poată fi săpată şi transformată în adăpost pentru oameni şi animalele lor. Totodată, formaţiunile sunt suficient de mari încât să le fi permis oamenilor să îşi sape în ele locuinţe cu mai multe camere supraetajate, o bucătărie, holuri şi ferestre. Ferestre pe care, de altfel, le decorează cu frumoase geamuri colorate.
De la agricultură de subzistenţă la turism de cinci stele
Principalele activităţi ale celor din Kandovan se rezumau la agricultură şi creşterea animalelor, în special oieritul. În ultima perioadă, venitul de bază al localnicilor a început să fie furnizat de turism - ei realizând care e potenţialul “caselor lor”. Parcurgerea cărărilor şi a treptelor din interiorul satului oferă privelişti realmente interesante. Şirurile de măgari transportă precum niste trenuri localnicii şi proviziile printre aleile bătute de vânt. Găinile scormonesc prin praf, iar oile pot fi auzite behăind din păşunile aflate în apropiere. Femeile ies din casele lor de piatră pentru a atârna la uscat rufele sau pentru a-şi curăţa “grădinile”, iar bărbaţii, atunci când nu muncesc, stau şi “pun ţara la cale”, spărgând seminţe sau fierbând plante. Copiii se joacă în apropierea râului sau aleargă printre case. Cărbunele ars încarcă aerul de miros specific.
Kandovan este una dintre cele mai populare destinaţii turistice din Iran, iar hotelul Cliff de aici este primul de acest fel din ţară şi al doilea din lume, după luxosul Yunak Evleri Cave din Cappadocia, Turcia, o locaţie cu formaţiuni arhitectonice asemănătoare. Hotelul Cliff este realizat întocmai ca restul locuinţelor din sat, din formaţiuni conice alăturate, cu excepţia faptului că interiorul său debordează de lux.
Întâlnirea cu trecutul costă
Atunci când sosesc în Kandovan, turiştii sunt imediat atraşi de casele ciudate, în formă conică. Unele dintre construcţiile vechi din piatră au fost transformate în grajduri şi cuiburi de păsări, dar sunt destule care reţin încă farmecul pe care l-au avut cu sute de ani în urmă. Peste tot prin sat sunt arborate marcaje şi semne care îi informează pe străini că pot vizita casele contra unei sume. O casă tipică de aici este structurată pe mai multe niveluri, parterul adăpostind în general animalele şi hrana acestora. Vara camerele sunt răcoroase iar iarna, conform localnicilor, călduroase. Casele tind să fie poziţionate spre sud, pentru a primi căldura soarelui şi a fi protejate de ploaie şi zăpadă. Câteva trepte mai sus se află intrarea în casa propriu-zisă, în încăperile de locuit care găzduiesc în general alcovuri şi covoare, iar pe alocuri chiar şi fotografii înrămate atârnate pe pereţi. În ciuda aspectului său nelumesc, Kandovan are atât reţea electrică, cât şi canalizare, la care sunt branşate majoritatea caselor. Vizitatorii pot dormi în hotelul Cliff de cinci stele, localizat chiar in înima satului, sau într-una dintre casele săpate în stâncă, dacă reuşesc să negocieze cu sătenii vorbitori ai dialectului Farsi. Există, de asemenea, multe cafenele de-a lungul râului care trece prin Kandovan, unde turiştii se pot relaxa consumând cafea şi deliciosul suc de producţie locala zam-zam, totul într-o atmosferă unică, dominată de aroma dulce a trandafirilor din glastre.
Milioane de chinezi trăiesc în peşteri
Deşi pare incredibil, site-ul everything2.com menţionează că în jur de 70 de milioane de chinezi sunt “oameni ai peşterilor”, totul întâmplându-se după ultima “Revoluţie industrială chineză”. Atunci când Guvernul chinez a construit case pentru noul lor “paradis socialist”, milioane de chinezi s-au instalat în peşteri, de-a lungul fluviului Yangtze. După ce i-au numărat şi au estimat costurile construirii de locuinţe pentru cei adăpostiţi în peşteri, s-a optat pentru o “soluţie chineză”: în loc să-i scoată afară, au făcut drumuri până la peşteri, au găsit soluţii pentru căldură şi au tras electricitate, le-au făcut tuturor uşi, peşterile devenind astfel mai confortabile ca înainte. Oficialii s-au gândit că pe măsură ce oferta de locuri de muncă se va diversifica, cei din peşteri vor pleca. Unii au şi făcut-o, numai că pe măsură ce preţurile la case au crescut şi tehnologiile au transformat viaţa “sub pământ” în una atractivă, au revenit, alţii transformând peşterile neocupate în noi locuinţe.
